1 februarie 2013

Ce vreau de la tine?

Tema: enumera trei calitati pe care le-ai apreciat la persoanele pe care le-ai iubit in viata ta.

Acesta a fost subiectul propus spre dezbatere de catre liderul unui grup de prieteni la una dintre intalniri. Luati-o cumva ca pe un joc de societate, care are drept scop cunoasterea celorlalti si, implicit, a ta insuti, prin prisma raspunsurilor date de ceilalti.

De ce scriu despre asta? Pentru ca e un subiect cu ecou – rasuna in toate colturile sufletului nostru, cu bucurie si cu tristete. Pentru ca ne face sa ne gandim la trecut, la toti cei care au fost prin viata noastra, si ne face sa ne gandim la viitor, la tot ceea ce ne-am dori de la cei care sunt sau vor veni in viata noastra.

Desi era o tematica cu spectru larg – puteai cuprinde in gandurile tale si parintii, fratii, copiii, prietenii – referirile s-au oprit si “impotmolit” asupra partenerilor de viata. Si asta poate avea un inteles care nu tine de egoismul de moment. Ma gandesc si acum care din calitatile mamei mele le-as putea asterne mai degraba? Sunt toate si atat de multe! Si ea e singura! Nu voi avea niciodata vreo alta mama! Nu as avea ce sa-i mai cer nici ei nici altcuiva care vine dupa ea. Pentru ca acolo, pe acea bucata de suflet, nu mai asteptam niciunul pe nimeni. Nu ma mai refer si la “ceilalti importanti” din viata noastra. Cred ca am dat deja cel mai elocvent exemplu pentru a explica pana la urma de ce ne-am oprit la iubiti si iubite. Nu pentru ca ei/ele nu ar fi importanti. Dimpotriva! Dar sunt, vrem nu vrem, in cele mai multe cazuri, trecatori. Sunt sau au fost mai multi. Cei care au fost au devenit masura a ceea ne dorim sa fie cei ce vor veni (sau a ceea ce vrem sa fie cei ce sunt).

Si “jocul” a inceput enumerandu-se de la calitati ce tin de intelect pana la cele care tin de fizic. Nu au intarziat sa apara si sa obtina “voturi” importante, asa cum era de asteptat, inteligenta, simtul umorului, bunatatea, puterea (nu fizica), abilitatea de a se descurca in viata, generozitatea, frumusetea (mai ales pe bucati:).

Ascultand toate acestea, asa ca o paranteza, am stat sa ma intreb de ce nimeni nu a recunoscut ca suntem atrasi deseori de cel rau, afurisit, putin al naibii? Si mi-am dat seama ca acestea nu sunt totusi “calitatile” langa care alegem sa ramanem si ca le preferam ca fiind “exterioare si detasabile”, prezente la inceputul inceputurilor, cand inca totul nu este decat un flirt, si care imprima cumva un sex-appeal.

Si au inceput sa iasa la iveala “calitati” interesante sau mai bine spus lucruri exprimate interesant: sa fie capabil / capabila sa fie centrat asupra persoanei mele, dedicat mie – cat de bine suna! ; (si o alta fateta a aceleiasi chestiuni) – sa fie capabil / capabila sa ma poate face sa o / il iubesc; (si o alta care mi-a placut mult) sa nu-mi creeze angoase legate de expresia “este doar cu mine”; (si o alta asupra careia femeile au o problema) sa simt ca ma place la fel de mult si cand ma trezesc dimineata cu o fata ca de cearceaf. M-am gandit cum as traduce toate acestea pe scurt si am gasit, ca in viziunea mea, cel mai potrivit e cuvantul curaj: curaj sa fie cu mine, curaj sa ma iubeasca, curaj sa se dedice, curaj sa ramana acolo, curaj sa ma ierte cand si daca gresesc, curaj sa fie al meu si sa ma faca sa fiu a lui. Iar curaj este in acest context opusul lasitatii si nu sinonimul vreunui efort.

Nu stiu cati sunt de acord cu ceea ce am scris si cati considera ca li se potriveste ce am spus. Pentru fiecare, altceva este important. Si mi se pare esential sa caute acel lucru, dar sa nu uite niciodata nu numai ceea ce cere, ci si ce este capabil sa daruiasca. Tu cat esti dispus sa oferi? Ce calitati pui la “masa negocierii” vietii in doi?


Autor: Ada Bucur – antrenorul tau pentru o viata sanatoasa (www.fiiok.ro)

Cititi si alte articole similare:

Un comentariu:

  1. Foarte frumos ai spus Ada. Fiecare dintre noi avem nevoie de oameni curajosi. care sa ne iubeasca asa cum suntem, sa ne suporte si sa ne descopere adevarata valoare din noi. Cred ca si mai bine ar fi sa ne ajute sa ne descoperim valoarea. Insa de multe ori suntem mai mult concentrati pe ceea ce putem sa primim de la ceilalti si nu pe ceea ce putem noi oferi, avand in vedere ca si cei de langa noi au cam aceleasi asteptari. - si ei au nevoie de oameni curajosi :)
    Calatoria pe acelasi drum, pe o bucata din el sau pe intregul lui parcurs implica un schimb, nu neaparat cu aceleasi proprietati ca un schimb ci mai degraba ca o impartasire.. nu gasesc cuvantul...

    N-am mai fost demult pe aici pe la tine, desi mi-am propus la inceputul anului sa iti multumesc ptr concursul care l-ai organizat si sa iti spun ca mi-am primit premiul si l-am savurat alaturi de copiii mei. Am vazut ca ai luat o pauza intr-un timp si am ramas tacuta,, acum mi-am dat drumul la vorba :)

    RăspundețiȘtergere