24 septembrie 2012

Medalia pentru care alergam

Lucrurile bune din viata noastra vin de obicei cu (sau dupa) mult efort. Le dorim si luptam pentru ele. Apoi trebuie sa luptam pentru a le pastra. Uneori le pierdem. Pentru ca nu mai avem resurse, pentru ca nu ne mai intereseaza sau, pentru ca pur si simplu, nu mai putem. Dar pana atunci…

… la inceput de octombrie are loc pentru unii dintre noi un moment magic. Fara a fi sportivi de performanta, fara a scrie ziarele despre noi, fara multe surle si trambite, vom fi totusi incurajati, aplaudati si medaliati. Si vom fi cateva mii – si multi copii. Fiecare va avea medalia lui si partea lui de glorie… atunci cand va trece linia de sosire dupa oricare dintre cursele Maratonului International Bucuresti.

Pentru mine va fi a cincea. Dar am doi prieteni pentru care va fi prima cursa cu adevarat importanta. Vor incerca sa termine un semimaraton. S-au antrenat pentru asta. Au transpirat din greu. Efortul lor e al unor oameni care lupta pentru o medalie ce nu te urca pe niciun podium, decat acela al aprecierii de sine. Al limitelor pe care ti le poti depasi.

Nu sunt multi cei care inteleg alergarea. Alergarea aia pana nu mai poti, pana simti ca iti vomiti si sufletul. Dar pentru cei care ajung sa o iubeasca, sa o faca parte din viata lor nu prea mai exista lecuire. (Si asta e de bine :)

Iar medalia aia de tabla are o valoare intrinseca, cantarind mai mult decat aurul. Pentru ca in ea se afla nu numai efortul acelor ore pe care le alergi intr-o dimineata intr-un oras cu circulatia paralizata si cu soferi injurand, ci este efortul tuturor acelor antrenamente de luni de zile, a sutelor de kilometri alergati cu tine insuti (si alaturi de prieteni), cand stai cu cronometrul lipit de creier si de suflet incercand sa te autodepasesti.


Si este spectaculos sa vezi cum intr-o lume sedentara, din ce in ce mai multi aleg sa faca efortul asta. E ca un fel de razvratire impotriva tuturor lucrurilor pe care tot noi, oamenii, le inventam, pentru a ne face viata mai usoara. O comoditate ce ne poate distruge. Si iata cum (tot timpul) se creeaza un echilibru. Alergarea e solutia acestui echilibru. (una dintre ele) Regasirea ritmului copilariei. A ritmului si a efortului care iti aduce acest lucru bun care se poate traduce in cuvinte ca sanatate, frumusete, tinerete si, de ce nu, fericire! (macar o clipa) Trebuie sa luptam pentru a le putea avea. Pentru ca nu exista o reteta si o pilula magica pentru a le obtine si a le pastra cat mai mult. Exista doar dorinta si lupta noastra pentru ele… Adevarata medalie!


Autor: Ada Bucur – antrenorul tau pentru o viata sanatoasa (www.fiiok.ro)

Cititi si alte articole similare:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu