6 august 2012

Puterea psihicului: In fiecare dintre noi zace o pasare Phoenix

Suntem atat de oameni incat, la ceea ce dam valoare atunci cand avem putere, nu mai are nici o legatura cu ceea ce aflam ca ne dorim cu adevarat cand viata ne doboara. Si cand, si daca ne ridicam iar, uitam.

E o tema care implica multe. Procesul e complex. Si nu ma opresc acum decat la o singura sectiune: la forta de revenire ce zace in fiecare din noi. Unii stiu sa o exploateze, altii nu, sau nu pot.

Am vazut oameni bolnavi. Momentele de incertitudine pana la aflarea unui diagnostic sunt innebunitoare. Alterneaza stari de disperare, in care crezi ca ai ceva grav, cu stari de usurare, cand pescuiesti o stire pozitiva despre simptome asemanatoare. Ai face orice sa nu mai ai ceea ce crezi ca ai putea avea. Lucruri ce iti pareau covarsitor de importante pana mai ieri, ti se par acum puerile. Ai vrea sa dai un pic timpul inapoi, macar un pic, si sa ai mai multa grija de viata ta.

Primesti diagnosticul. Uneori rasufli usurat. Afli ca un simplu tratament, de cateva luni, te va pune pe picioare. Deja incepi sa uiti ce era mai important.

Daca e ceva grav, urmeaza un amalgam de stari. Revine disperarea, uneori intervine “intrebarea”, acceptarea, revolta, indiferenta lui “fie ce o fi”, usurarea data de diverse “solutii”, iar disperarea, dorinta de a da timpul inapoi… Si din toate acestea la unii se construieste “lupta” iar la altii “abandonul”.

“Am vazut sute de pacienti cu aceeasi forma a bolii, la fel de grava. Au primit acelasi tratament sau au suferit acelasi gen de interventie. Unul a scapat, altul nu” , imi povestea un prieten medic.

Unul de-a scapat era un om simplu de la tara. Cand i s-a spus ce are, a gandit-o: “Asta e, m-oi face eu bine.” Si-a luat tratamentul, s-a dus acasa si a inceput sa manance sanatos. Ca asa a auzit el ca e bine. Si bine s-a facut. A fost calm si a crezut in ceva. In faptul ca exista o rezolvare la acea problema. O rezolvare simpla: tratamentul dat de medic si mancarea sanatoasa.

Un altul a fost cazul tatalui meu, care era convins ca moare de cancer si nu mai avea niciun chef de vreo operatie la ficat (dupa zeci de investigatii si tratamente). Dar, intr-o zi, dupa ce am urlat la el :), a ajuns la concluzia: “Bine, o fac si pe asta. Si asa nu mai am nimic de pierdut”. Si-a jucat cartea si a castigat. Si de atunci chiar are grija de sanatatea lui. E un luptator.

Luptator e si un prieten alergator. Un maniac al alergarii as putea spune. A suferit un accident grav. A fost pe muchie de cutit. Dar dorinta de a mai pune un pas inaintea altuia, de a mirosi natura in fuga, l-a facut sa castige batalia.

Modul in care ne gandim suferinta are de multe ori o pondere de 70% din victorie sau din pierdere. Puterea psihicului e uluitoare. (Evident, “regula” nu se aplica in toate cazurile. Unele sunt adevarate bombe ale destinului) 
Ceva ce cred ca poate face parte din aceasta reteta: gaseste motivatia pentru care merita sa mergi mai departe. Poate fi vorba de o pasiune, de o dorinta, de o curiozitate, de dragoste de… de ce vrei tu. Puterea noastra de revenire este uluitoare si nu trebuie irosita sau neexploatata.

E uman sa uiti dupa un timp cat de greu a fost. E uman si sa vrei sa uiti. Dar e important sa ramai cu ceva: cu ceea ce are cu adevarat valoare pentru tine.
Autor: Ada Bucur – antrenorul tau pentru o viata sanatoasa (www.fiiok.ro)

Cititi si alte articole similare:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu