26 iulie 2012

Prietenia parinte-copil

O intreaga generatie de copii creste cu un comportament deviant pentru ca parintii se tem sa ii disciplineze. Cresterea numarului "parintilor-prieteni", care incearca sa fie egalii copiilor lor - mai degraba decat sefii lor - inseamna ca acesti copii vor intra in adolescenta nepregatiti pentru a se descurca in lumea reala.

Tot mai multi parinti se plang ca nu isi pot controla copiii, ca in momentul in care incearca sa le impuna un set de reguli se lovesc de un zid. Iar reversul medaliei vine de la aceeasi parinti care de teama sa nu ii streseze sau ii supere pe copii cedeaza si renunta in a-si mai impune punctul de vedere.

Sunt copii care la 6-7 ani nu sunt capabili sa isi faca singuri baie, sa se spele singuri pe dinti, sa manance singuri sau sa isi lege singuri sireturile la pantofi, pentru ca sunt serviti si cocolositi, precum bebelusii, de catre parinti sau/si bunici. Copiii care nu sunt responsabilizati, care nu au un set de reguli de conduita bine trasate,  si carora nu li se iese din voie, devin adolescenti si ulterior adulti incapabili sa aiba grija de ei. Vor fi mereu dependenti de grija si atentia cuiva, vor avea mereu nevoia de asigurare ca cineva este in spatele lor sa ii ajute, sa ii indrume, sa ii sfatuiasca ce si cum sa faca si incotro sa o apuce.

Specialistii explica acest nou aparut fenomen de prietenie parinte-copil prin faptul ca parintii muncesc prea mult, iar femeile timpurilor noastre devin mame la o varsta mai inaintata. De aici apare si sentimentul de vinovatie pe care parintii il 

au pentru ca nu reusesc sa petreaca foarte mult cu familia si cedeaza oricarei initiative de educare si disciplinare a copiilor pentru ca nu vor sa ii supere si asa in putinul timp petrecut cu ei.

Este foarte bine sa gasesti un echilibru in toate aspectele vietii de parinte: sa fii atat un bun prieten, un om de incredere si pe care copilul se poate baza, dar este bine sa iti mentii si autoritatea asupra lui. Cedand tuturor doleantelor copiilor nostri nu le facem nici un bine in final, ci doar ne menajam constiinta apasatoare ca datorita lipsei de atentie si timp petrecut impreuna le putem cumpara fericirea cu o jucarie, cu un gadget la moda, sau lasandu-l de capul lui sa faca orice doreste.

Noi, in primul rand, trebuie sa avem incredere in deciziile noastre, sa fim consecventi in alegerile pe care le facem, pentru a le castiga respectul. Orice familie trebuie sa aiba un set clar de reguli bine stabilite, legate de siguranta personala, de comportament, si fiecare parinte trebuie sa isi responsabilizeze copilul punandu-l la diferite mici treburi prin casa. Trebuie sa ii incurajati sa fie independenti, sa fie exploratori, sa cerceteze si sa treaca prin spectrul gandirii miscarile si alegerile pe care le fac.

Cititi si alte articole similare:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu