28 mai 2012

O lupta castigata din nou – cu mine si cu tigarile

Acum cateva zile, o prietena m-a rugat sa-i tin putin tigara ca sa-si caute ceva in geanta. Ma uitam la ea si ma intrebam cum ar fi sa trag un fum, doar unul. Daca nu as fi perceput acest simplu fapt ca pe un pericol, nu m-as fi gandit asa mult la asta, nu as fi dat atata greutate unui gest banal. Dar in urma cu trei luni m-am lasat de fumat pentru a treia oara in viata. Asa ca am ajuns sa ma cunosc foarte bine si sa stiu toate capcanele in care pot sa cad.

Mi-a placut sa fumez. Si o lunga perioada de timp, adica multi, multi ani nici nu mi-am pus problema sa renunt la acest obicei. Nu simteam ca-mi face rau si nici nu ma gandeam la el ca la o dependenta. Un singur lucru il hotarasem la un moment dat – si anume, ca in momentul in care voi ramane insarcinata sa las tigarile. Si asa s-a si intamplat. Cand eram in primele trei saptamani de sarcina, iar doctorita mea mi-a confirmat acest lucru, fara sa am vreo problema precum greturile sau alt fel de rau, am incetat sa mai fumez. A fost teribil de usor. De la o zi la alta am devenit dintr-o fumatoare de cel putin un pachet pe zi, nefumatoare. La acel moment m-am si amuzat spunandu-mi cat de absurzi pot fi cei care se tot plang ca e greu sa te lasi de fumat.

Dupa aproape trei ani m-am reapucat fara a-mi dori acest lucru. O prietena m-a invitat la o cafea si avea tigarile pe masa. Am luat una si mi-am aprins-o. M-am amagit, spunandu-mi ca aceea avea sa fie singura. A doua zi la cafea mi-am aprins o alta tigara. Si tot asa, in fiecare zi portia a crescut, iar eu mi-am spus ca ce rost are sa ma opun din moment ce-mi place. Copilul il nascusem, il hranisem, deci nu mai avea cum sa-l afecteze. Si am lasat din nou ca acest obicei sa reintre in viata mea.

Dar, la un moment dat, din cauza stresului am inceput sa am ceva probleme de sanatate. Atunci a fost prima data cand am perceput fumatul ca pe ceva ce imi face rau. Asa ca am inceput sa raresc tigarile. Am ajuns la 5 pe zi, apoi la 3, apoi la una si apoi nu am fumat niciuna o zi, apoi doua…

Apoi am hotarat ca am teminat-o cu fumatul. M-a tinut patru ani si jumatate. Intre timp ma apucasem de sport si ma simteam foarte bine. Eram chiar mandra de mine ca nu mai fumez. Chiar si cafeaua imi placea mai mult fara tigara – gustul ei era mai intens. De fapt, multe alimente si bauturi erau mult mai gustoase. Dar, stiind ca mi-a placut sa trag cate o tigara, imi spuneam in gluma ca o sa ma reapuc cand o sa fiu batrana.

Dupa o pauza de patru ani si jumatate, desi nu imbatranisem foarte mult :), am redevenit fumatoare. S-a intamplat pe fondul unor schimbari in viata mea, dar nu pot da vina pe asta pentru faptul ca m-am reapucat din nou. Pur si simplu, tot la o cafea am tras un fum dintr-o tigara… de foi. Asta a fost marea pacaleala – tigara de foi. Am crezut ca nu o sa-mi reaprinda vechea dependenta (de care nici nu fusesem constienta), ca o sa ma pot opri la cate una din cand in cand, percepand-o si ca fiind mai sanatoasa ca tigarile normale. O tampenie! Era o tigara mult mai tare si, evident ca nu m-am putut opri la una pe zi. Vazand ca-mi face mai rau din cauza tariei, am trecut treptat la tigari normale – cele mai slabe pe care le-am putut gasi. A fost insa prima data in viata mea cand m-am urat sincer ca fumez. A fost prima data cand am tratat-o ca pe o dependenta. De care voiam sa scap. Si a fost prima data cand mi-am dat seama ca e foarte greu. Nu mai aveam nicio motivatie psihologica puternica, precum venirea unui copil – ba dimpotriva eram intr-o perioada destul de grea din viata, ce ma impingea cu atat mai mult spre acest viciu – si nici nu-mi mai era fizic rau.

Singurele lucruri care ma puteau ajuta erau faptul ca alergam regulat – si asta imi placea mult mai mult decat sa fumez – si faptul ca uram sa fiu dependenta de ceva. De fapt acestea au fost si lucrurile care m-au ajutat si de care m-am agatat ca o disperata ca sa scap. 

Important era insa sa gasesc metoda. Am incercat cu tigara electronica. A fost un esec total. Pentru ca eu nu voiam sa inlocuiesc o tigara cu o alta, fie ea oricum. Asa ca am luat-o iar treptat. Le-am redus pana cand am ajuns la o tigara pe zi. Procesul a durat cateva luni bune. Uram si tigara aia nenorocita pe care o fumam zilnic, desi toata lumea imi spunea ca aia nu conteaza. Ba conteaza! Sa nu spuneti niciodata asa ceva cuiva care vrea sa se lase! Intr-o zi am reusit sa nu fumez niciuna. Mai reusisem odata, asa ca nu-mi puneam mari sperante. Dar a mai trecut o zi. Apoi inca una. Apoi mi-am spus ca daca as fuma iar DOAR o tigara dupa o saptamana de pauza as fi crunt de dezamagita de mine. Stiam deja ca ar fi fost o capcana. 

M-am agatat de faptul ca ma inscrisesem sa particip la un semimaraton la Bratislava. Acest proiect l-am fortat sa fie suportul meu psihologic. Si am reusit. Nu am mai fumat de atunci. Si nu-mi pasa ca a e treia oara cand ma las. Nu-mi pasa ca am inca uneori momente in care imi vine sa-mi aprind o tigara. Urasc sa fiu dependenta de ceva! De ceva rau :)

In zilele mai proaste, in care ma intreb de ce ar trebui sa fiu mandra de mine, imi amintesc ca am reusit sa ma las din nou de fumat. Si, tot cu acest gand am privit tigara prietenei mele, si i-am inapoiat-o fara sa trag niciun fum...

Autor: Ada Bucur – antrenorul tau pentru o viata sanatoasa (www.fiiok.ro)

Cititi si alte articole similare:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu