3 aprilie 2012

Energia naste energie, iar lenea, oboseala maxima

De mult timp nu mi s-a mai intamplat asta: ieri am revenit din weekend la birou odihnita. Eram, cum s-ar spune, cu motoarele la turatie maxima.  As fi spus despre mine ca asa ar trebui sa ma simt dupa doua zile de lenevit prin casa si stat mai mult sub plapuma. Dar, dimpotriva! Ce am facut in acest weekend, inceput oficial vineri la ora 5.30 cand am plecat de la birou?
-M-am intalnit cu o prietena si am dat o tura in alergare de 6 km in Herastrau intr-un ritm atat de lent de ne-a prins o ploaie zdravana care ne-a udat pana la piele! Pe ultimii 3 km a tunat si fulgerat de parca eram intr-un film de groaza!
-Am ajuns acasa, mi-am facut un dus si m-am apucat sa-mi fac bagajul pentru ca a doua zi la 7.15 dimineata aveam avion spre Viena. Plecam mai multi la un semimaraton la Bratislava.
-Am plecat sa-mi iau copilul de la scoala de muzica sa-l aduc acasa, unde ramanea cu bunica.
-Mi-am luat bagajul si am plecat sa ma intalnesc cu grupul de semimaratonisti. Dormeam la o prietena pentru ca urma sa ne trezim la 5 pentru a ajunge la aeroport dimineata
-Ne-am trezit la 5, am ajuns la Viena la 9, am plecat spre Bratislava la 10, ne-am cazat la 11, am mers vreun kilometru sa ne luam tricourile si cip-urile pentru semimaraton si apoi am luat-o pe jos spre centru, sa vizitam orasul. Vantul batea atat de turbat incat nu puteam sa ne deplasam in linie drepata. Ne rugam ca pana a doua zi sa inceteze. 
-Am vizitat orasul, am mancat si am mai petrecut prin magazine vreo 3 ore, ca fetele! Am luat cina si la 23.30 ne-am bagat in pat.
Ma dureau picioarele ca naiba! Vantul inca batea!
-Duminica, la ora 7.30 eram in picioare. Am inceput sa ne hidratam, am mancat banane, ne-am echipat, ne-am facut incalzirea si am coborat la linia de start pentru semimaraton. Afara erau 0 grade, iar vantul batea!
-La ora 10 s-a dat starul. Am alergat 21 km si 100 metri. A plouat, a nins si a fost si soare. La kilometrul 16 am avut de urcat un pod cam ca cel de la Basarab, cu vantul care batea din fata. Fulgii mari de nea imi jucau in fata ochilor. Simteam ca nu mai pot respira. Am reusit sa-l urc si am continuat cursa. Am ajuns la finish dupa 2 ore 15 minute si 8 secunde. Un timp cu 8 minute mai bun decat cel de la semimaratonul pe care l-am alergat in toamna la Bucuresti.
-Toti cei din grup am terminat cursa cu timpi buni.
-Ne-am facut bagajele, am mancat si ne-am povestit peripetiile. Noi, fetele, am mai facut ceva cumparaturi! La ora 6 dupa-amiaza am plecat spre Viena.
-La ora 21.45 (ora lor) ne-am urcat in avion, iar la ora 24 am ajuns in Bucuresti. Am pus capul pe perna la ora 2 noaptea. Era deja luni!
-Ieri, la ora 8 dimineata m-am trezit fresh si asa am fost toata ziua!
Oboseala fizica s-a reparat in cateva ore de somn adanc si sanatos, iar psihicul a fost alimentat pozitiv dupa o minunata vacanta activa de 2 zile alaturi de prieteni. Simteam ca am facut ceva pentru mine si asta mi-a dat energie!

Autor: Ada Bucur – antrenorul tau pentru o viata sanatoasa (www.fiiok.ro)

Cititi si alte articole similare:

Un comentariu:

  1. Faina relatarea. Felicitari pentru cursa. Cum ati incropit grupul de SemiMaratonisti? Eu habar nu am avut, desi am postat pe Forum-ul RO CLUB din Ianuarie. Noi am fost 4 maratonisti.

    RăspundețiȘtergere