23 aprilie 2012

Cum a ajuns fiul meu sa se creada mai destept

In vacanta de Paste fi’miu s-a ingrasat vreo trei kilograme. Lipsa antrenamentelor la baschet, care se suspendasera in respectiva perioada si bunatatile puse la dispozitie de bunici, cu ocazia sarbatorilor, au dat imediat “rezultate”. Asa ca m-am mobilizat si am inceput sa iau masuri.

Si am facut asta in primul rand vorbind cu el. Are 11 ani si consider ca deja un copil de varsta asta e capabil sa inteleaga ce e bine si ce nu pentru el. Pentru ca nu o mai facusem de mult, l-am masurat si l-am cantarit si i-am explicat apoi ca la inaltimea lui ar trebui sa aiba cu 4 kilograme mai putin. I-am spus ca inca nu e gras, dar ca daca nu va face sport si nu va manca mai putin dulce si paine va deveni un gras. Consecintele: ii va fi mai greu sa se joace cu alti copii, va respira mai greu, fetele nu-l vor place iar baietii vor rade de el. Mi-a declarat solemn ca nu vrea sa fie un gras.

Apoi l-am rugat sa vina cu mine la alergat. I-am promis ca nu voi trage de el sa alerge mai mult decat poate si ca vom alterna alergarea cu mersul. Prima sedinta de antrenament a mers bine, dar dupa alte 2 zile, cand i-am spus sa se imbrace iar in trening ca sa iesim, a protestat un pic. Mi-am impus punctul de vedere, dar am avut grija ca la ultima repriza de alergare, inainte de a ne termina traseul stabilit, sa-l incurajez foarte mult, iar cand a terminat, l-am pupat si l-am laudat foarte tare. Era fericit! Drept pentru care, ieri, cand l-am rugat sa iesim din nou, nu a mai protestat, dar m-a intrebat daca o sa-l mai incurajez. Imi venea sa-l pup fara sa fi facut inca nici un pas!

Si am mai facut ceva. In timpul alergarii i-am vorbit despre diverse… (Imi dau seama ca asa nu mai resimte atat de acut efortul pe care-l face) Iar ieri, ca sa-l impulsionez mai mult, am ales ca subiect de conversatie beneficiile sportului si mai ales a exercitiului in aer liber. Iar printre altele i-am spus ca asta ii oxigeneaza creierul… Replica lui m-a lasat cu gura cascata: “Stii mami, chiar am simtit ca sunt mai destept de cand alerg pentru ca dimineata am reusit sa-mi fac mult mai repede tema la matematica!” Imi venea sa rad, dar nu ca de o gluma, ci de multumire. Nu am facut-o, ca sa nu interpreteze gresit rasul meu, in schimb, i-am spus cat se poate de serios ca, intr-adevar, sportul te ajuta si la lectii. Totul devine mai usor, pentru ca memorezi mai usor si te concentrezi mai usor. Asta si faptul ca va fi mai rezistent la antrenamentele de baschet (sport care ii place mult) l-au facut sa-mi declare ca va mai veni sa alerge cu mine.

Cred ca si intr-o epoca in care copiii nu mai ies sa se alerge in fata blocului toata ziua asa cum faceam noi, in care jocurile pe calculator si emisiunile la televizor ajung sa le guverneze viata, in care scoala pune accent in continuare pe toate materiile mai putin pe sport si in care restaurantele fast-food ii imbie la fiecare pas, mai exista solutii sa ne ferim copiii sa devina niste adulti cu probleme de greutate si de sanatate. Iar asta depinde in primul rand de noi!

Autor: Ada Bucur – antrenorul tau pentru o viata sanatoasa (www.fiiok.ro)

Cititi si alte articole similare:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu