8 februarie 2012

Rubrica specialistului - Copilul care se balbaie. Ce e de facut?

Balbismul (balbaiala) este o tulburare de vorbire caracterizata prin repetarea unor silabe, cuvinte sau fraze, prelungirea acestora sau absenta pronuntarii anumitor sunete ori silabe. Balbaiala este frecvent intalnita la copiii cu varste cuprinse intre 2 si 5 ani. La majoritatea copiilor dispare in jurul varstei de 5 ani insa exista si cazuri in care aceasta tulburare continua sa se manifeste si dupa aceasta varsta.

Cauzele balbismului sunt multiple. Debutul poate fi influentat de un soc, pe fondul lipsei de afectivitate resimtite de copil sau de traversarea, de catre acesta, a unei perioade de stres. De asemenea, poate fi cauzata si de alte probleme de vorbire si de limbaj sau de intarzieri in dezvoltarea celui mic. Un rol foarte important il detine si factorul genetic. O mare parte dintre copiii balbaiti au un membru in familie care s-a confruntat cu aceasta problema.

Din pacate, aceasta tulburare poate avea efecte negative asupra dezvoltarii intregii personalitati a copilului. Astfel, acesta poate prezenta probleme de adaptare, nesiguranta, neincredere, instabilitate afectiva urmate de tendinta de a se izola si de dezorganizare a activitatii generale. Insa, cu ajutorul intregii familii si, in cazuri mai extreme, a unui specialist, toate aceste efecte pot fi evitate.

Va recomand:

-    sa nu ii impuneti copilului sa vorbeasca mereu corect si sa nu il pedepsiti atunci cand acesta nu o poate face.
-    sa vorbiti cat mai mult cu copilul.
-    sa faceti impreuna exercitii de citire cu voce tare si sa nu insistati daca acesta se simte inconfortabil sau daca balbaiala se agraveaza.
-    sa nu il criticati atunci cand greseste.
-    sa nu il intrerupeti si sa nu il obligati sa o ia de la capat daca a gresit un cuvant.
-    sa creati o atmosfera calma in familie, prielnica pentru depasirea acestei tulburari.
-    sa vorbiti rar si clar cu copilul sau in prezenta acestuia.
-    sa nu evitati contactul privirii, in timpul dialogului. Copilul ar putea interpreta aceasta ca un semnal ca sunteti suparat/a pe el.
-    sa il lasati pe copil sa vorbeasca pentru el, fara sa ii continuati ostentativ propozitiile sau cuvintele.
-     sa ii oferiti apreciere atunci cand reuseste sa pronunte corect cuvintele si incurajare atunci cand nu a reusit sa faca acest lucru.

Daca, in ciuda respectarii pasilor de mai sus, copilul continua sa aiba dificultati de vorbire, care ii influenteaza negativ viata de zi cu zi, adresati-va unui specialist.

Autor: Ana-Maria Nataletu - Psiholog Terapeut Sistemic Cuplu, Familie, Copil (www.medicpentrutine.ro)

Cititi si alte articole similare:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu