28 noiembrie 2011

Teoria pasilor marunti

Azi am alergat prin parc. De fapt, fac chestia asta cam de trei-patru ori pe saptamana. E metoda mea de a ma destresa, de a ma elibera de problemele de la serviciu, de acasa, de micile maruntisuri de care trebuie sa ne ocupam si de marile maruntisuri carora trebuie sa le facem fata. Dupa o alergare simt ca nimic din ceea ce mi se parea o mare problema nu mai e asa de mare. Ca pot sa o rezolv, ca am resursele necesare. O alergare prin parc ma energizeaza. Parca sunt un acumulator care se incarca.

Dar am zile mai bune si zile mai proaste. Zile in care rezist mai mult si zile in care obosesc mai repede. Dar nu conteaza. Important e sa fac miscare dupa toate acele ore pe care le petrec in scaunul de la birou sau de acasa sau din masina. Cineva m-a intrebat: Dar cum te duci sa alergi pe frigul asta? Si i-am raspuns ca asa cum ies din casa pe frigul asta, asa pot sa merg sa ma si plimb sau sa alerg prin parc pe frigul asta. E doar o chestiune de cum privesti lucrurile.

I-am povestit unei prietene ce bine ma simt dupa o alergare prin parc, cat de mult m-a ajutat sportul atat din puct de vedere psihic, dar si fizic. Si a vrut si ea sa alerge. Are vreo 90 de kilograme. M-a sunat dupa aceea si mi-a spus ca nu poate, ca oboseste, ca i se pare prea greu. Si i-am dat dreptate. Nu poti sa te apuci sa faci chestia asta cu alergarea asa tam-nesam, mai ales daca nu ai mai alergat de 20 de ani si nici nu ai mai facut alt sport si nici daca esti supraponderal. Trebuie sa o iei incet, cu pasi marunti. Daca ai probleme cu greutatea, te vor durea genunchii si e posibil sa ai dificultati cu inima, cu respiratia si cu altele. Deci e bine sa mergi la medic. Sa-ti faci analize. Sa-i spui ca nu mai vrei sa fii asa si ca vrei sa faci miscare.

Daca nu ai probleme de sanatate grave, tot e bine sa o iei usor. Si asta i-am spus si prietenei mele. Trebuie sa te plimbi. Nimic mai mult. Nu alerga. Iesi afara, imbracat sport, cu o geaca usoara dar calduroasa pe tine, cu manusi si o caciulita si plimba-te. La inceput, pana te incalzesti mai usor si apoi un mers mai rapid - in primele zile 10 minute, apoi 20, apoi 30. Fa chestia asta doua luni de 2-3 ori pe saptamana. In timpul asta incepe sa-ti mai limitezi portiile de mancare si renunta la cina de la 9-10 seara.

Dupa aceea poti sa incepi sa combini plimbarea cu alergarea usoara in reprize de cate 2-5 minute. Nu mai mult. Atata timp cat simti ca nu e un efort prea mare si-ti face placere. Dar, per total, plimbare si alergare sa insumeze tot 30 de minute. Incet, incet vei reusi sa alergi si 30 de minute neintrerupt. Poate sa dureze si un an pana ajungi la asta, poate sa dureze doar cateva luni sau cateva saptamani. Nici nu conteaza. Poate sa ramana doar o plimbare in ritm mai rapid. Important e sa iesi din casa si sa faci asta pentru tine. Te vei simti mult mai bine. Iti garantez. Vei arata mult mai bine. Si la fata si la corp. Si nu conteaza anotimpul. Conteaza doar vointa ta de a iesi din casa. Iar daca in acest exercitiu iti vei angrena si un prieten sau partenerul de viata si/sau copiii, vei fi cu adevarat mult mai fericit cu viata ta pentru ca miscarea face minuni cu fizicul si cu psihicul nostru. Trebuie doar vointa si perseverenta.

Din viata
 
Eram la birou intr-o zi si era ziua de nastere a cuiva. Masa era plina de bunatati. O colega a venit langa mine cand m-a vazut mancand si mi-a spus: Sigur, tu poti manca, ca doar alergi. M-am uitat la ea mirata! Cum adica? De parca alergarea era o chestie privilegiata de care eu aveam parte si ea nu. Dar, in fine, poti privi lucrurile si asa. Depinde de noi ce alegeri facem. Vrem sau nu sa fim privilegiati?

Autor: Ada Bucur – antrenorul tau pentru o viata sanatoasa (www.fiiok.ro)

Cititi si alte articole similare:

2 comentarii:

  1. Mi se pare super felul in care scrii. Iti citesc saptamanal articolele si parca am fi prietene :). Cred ca ai dreptate si tonusul si energia pozitiva sunt elemente de invidiat in cadrul societatii in care traim. Oricum... keep up the good work. Astept cu nerabdare sa citesc si urmatoarele articole. Pup. Andreea, Lugoj.

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Andreea, nu pot sa-ti spun cat ma bucura faptul ca-ti plac articolele si ca ele reusesc sa transmita acel sentiment de prietenie (sunt convinsa ca daca ne-am cunoaste, chiar asa ar fi:). Iti multumesc mult si sper ca in continuare sa reusesc sa scriu texte pe care sa le citesti cu placere.

    RăspundețiȘtergere