21 noiembrie 2011

Ce alegem pentru copil: sport sau mai multe lectii?

Sursa: www.123rf.com
Fiul meu are zece ani si nu pare genul caruia sa ii placa foarte mult sportul. Cu toate acestea l-am dus la karate in primii ani de scoala, dar cand am vazut ca nu se prea da in vant dupa sportul asta si nici nu mai vrea sa mearga, nu am insistat. A invatat sa inoate, sa mearga cu rolele si cu bicicleta, dar toate acestea le face cand si cand. Ma tot gandeam ca totusi i-ar prinde bine un sport de echipa si pana la urma l-am inscris la un club de baschet din toamna. 

Asta cu atat mai mult cu cat medicul lui pediatru insista ca trebuie sa faca miscare in mod regulat, dat fiind ca sta mult cu fundul in scaun fie la scoala, fie acasa cand isi face temele si isi stramba coloana. De fapt asta e pacostea cu ai nostri copii, mai ales cand incep scoala si mai ales in anotimpul rece. Ii plimbam cu masina de la scoala acasa, aici stau la birou sa-si faca temele, apoi in fata calculatorului si/sau a televizorului. Si asa apar tot felul de probleme: se ingrasa, isi distrug coloana, sunt palizi si par a nu avea forta… Ei nu mai ies afara asa cum faceam noi, sa alerge cu orele, jucandu-se unii cu altii. Iar orele de sport de la scoala nu sunt suficiente pentru cata miscare ar avea ei nevoie ca sa se dezvolte frumos. Iar noi, innebuniti, dorind ce e mai bun pentru ei, vrem sa faca si muzica si pictura sau si mai multe lectii ca sa reuseasca in viata, uitand ca sportul e cel mai important pentru ca ei sa creasca sanatosi.

Asta era sa uit si eu!

Cu fiecare lectie de matematica a fiului meu, sunt ingrozita ca nu o sa mai fim capabili nici unii dintre noi sa facem fata: nici parinti, nici bunici. Nu o sa mai stim sa-l ajutam sa inteleaga cum se fac toate acele probleme si exercitii. La scoala timpul e prea scurt pentru cat trebuie sa le explice profesoara, iar programa prea incarcata. Dar nu mai intru in aceste amanunte, ca sunt o alta tema. (Desi, daca stau sa ma gandesc ca scriu pentru "un stil de viata sanatos" ar fi si stresul acesta dat de lectiile copilului un subiect de dezbatere!)

Asa ca am hotarat sa discut cu profa lui de mate sa mearga o data pe saptamana la ea pentru meditatii. Femeia era deja cu programul tot ocupat! Ca trebuia sa ne gandim mai din timp, etc… Pana la urma m-am dus la scoala si am insistat. Bine, sa vina luni la 6 seara si o sa mai faca cu un baietel. Dar o sa-l pun la treaba, nu gluma, mi-a spus ea. Eu, entuziasmata: Bineinteles. Sigur. Il aduc luni la 6. Va multumesc mult! Am plecat fericita, ca fiul meu, in fine, va avea un ajutor capabil sa-i descurce itele la matematica. Si, deodata, imi pica cerul in cap. Imi dau seama ca luni la 7 seara, copilul meu are antrenament la baschet. Uitasem complet. Il inscrisesem la sportul asta in urma cu doua luni, eram extrem de multumita ca ii place sa mearga, antrenorul imi transmisese ca face progrese… Drace! Ce sa fac acum? De abia obtinusem un loc la profa de mate, dar nici orarul la baschet nu se putea schimba, stiam bine asta!

Deci ce alegeam pentru fiul meu? Meditatii la matematica sau ore de baschet? Nu am reusit sa ma decid imediat. Aveam o cumplita stare de nemultumire. Dar cand a auzit, tatal copilului nici nu a stat pe ganduri: Da-o incolo de matematica. Ce, vrem sa facem din el un geniu sau sa fie copilul fericit? Sa-i stricam programul, acum cand am vazut ce mult ii place la baschet? Sa renunte la joaca aia pentru a sta infipt intr-un scaun sa rezolve probleme la matematica? Nu, daca profa de mate nu poate in alta zi, asta e. Este exclus sa renunte la baschet. Si, cu asta, decizia a fost luata. Iar eu ma simt mai linistita.

Stiu ca e ceea ce trebuia sa alegem pentru ca fiul nostru sa fie fericit si sanatos. Iar, el, la randul lui, a fost multumit ca merge in continuare la baschet. Vom vedea noi cum e si cu exercitiile alea la mate…

Autor: Ada Bucur – antrenorul tau pentru o viata sanatoasa (www.fiiok.ro)

Cititi si alte articole similare:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu