16 august 2011

Rubrica specialistului - Mutismul selectiv: de ce copilul refuza sa vorbeasca

Mutismul selectiv, cunoscut si ca mutism electiv, este o tulburare caracterizata prin imposibilitatea de a vorbi in anumite situatii sociale (in pofida faptului ca persoana are abilitatea de a vorbi), manifestata in decursul unei perioade mai lungi de o luna de zile. Aceasta tulburare isi are debutul in copilarie, insa daca nu este tratata, poate fi intalnita si la adolescenti si adulti. 

Mutismul selectiv se poate manifesta sub forma mutismului intra-familial, de exemplu, copilul comunica cu un membru al familiei, dar nu si cu ceilalti; sau sub forma, mai frecventa, a mutismului social sau extra-familial (experimentat in comunitate: la cresa, gradinita, scoala sau grupul de joaca).

Tulburarea debuteaza in jurul varstei de trei ani insa, de obicei, este descoperita cand copilul incepe gradinita/scoala sau atunci cand intra intr-un grup in care este necesara verbalizarea si comunicarea cu ceilalti. Prima luna de gradinita/scoala nu este relevanta pentru punerea unui diagnostic, deoarece unii copii au nevoie de mai mult timp pentru a se adapta la schimbare.

Copiii cu mutism selectiv comunica, de cele mai multe ori, prin gesturi ori prin raspunsuri monosilabice. De asemenea, printre comportamentele asociate pe care ei le mai pot manifesta se numara timiditatea excesiva, izolarea sociala, refuzul scolar, fobia sociala, tulburarile de anxietate, encoprezisul, enurezisul, trasaturile compulsive, negativismul sau alte comportamente de opozitie.

Desi cauzele nu sunt pe deplin cunoscute, factorii predispozanti ai mutismului selectiv pot fi supraprotectia materna, parasirea orasului sau tarii natale, existenta unei traume, inceperea scolii, nedeprinderea unor tehnici de gestionare a stresului si anxietatii etc. 

Mutismul selectiv influenteaza dezvoltarea copilului din punct de vedere social si poate conduce la refuz scolar si la retragere sociala. De aceea, in cazul suspectarii acestei afectiuni este necesar un consult psihologic care sa excluda eventuale cauze fiziologice si care sa ajute copilul sa dezvolte abilitatile necesare depasirii acestei tulburari.

Autor: Ana-Maria Nataletu - Psiholog Terapeut Sistemic Cuplu, Familie, Copil (www.medicpentrutine.ro

Cititi si alte articole similare:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu