13 august 2011

Copiii si natura

Oamenii au trait in contact direct cu natura pe intreaga perioada istorica cunoscuta a planetei noastre. Cultivarea plantelor si domesticirea animalelor le-au permis stramosilor nostri sa isi faca locuinte stabile, sa se extinda ca populatie mult mai rapid, usor-usor initiind un "divort" lung si trist de Mama Natura. Pe parcursul secolelor, copiii erau liberi sa se joace, iar prima lor alegere legata de locatie era in natura - fie ca vorbim de o mica padure langa casa, sau un parau cu clipocit placut, sau un crang verde. Acum doua sute de ani, mediile in care traiau cei mai multi copii erau inconjurate de campuri, ferme sau, pur si simplu, natura in cea mai salbatica ei forma. Copiii aveau libertatea de a se juca, de a explora si de a interactiona cu natura.
Spre finalul secolului XX, acest lucru s-a schimbat treptat iar mediul a devenit mai urbanizat. Vietile copiilor din zilele noastre sunt din acest motiv mult mai diferite si le ofera putine posibilitati pentru a se juca in aer liber si pentru a avea un contact direct cu natura inconjuratoare. Limitele lor psihice s-au micsorat datorita unui numar de factori:
- o cultura a fricii pe care parintii au adoptat-o si care este legata de siguranta copiilor lor. Un studiu arata ca 82% din mamele cu copii ce au varsta cuprinsa intre 3-12 ani au temeri legate de siguranta ca principal motiv pentru care nu isi lasa puii sa se mai joace singuri afara.
- pericolul legat de persoanele straine. A disparut mitul copilului ce statea cu cheia la gat si se descurca singur, din a carui generatie probabil facem si noi, marea majoritate, parte, si a fost inlocuit de copilul care dupa scoala, in locul binemeritatei reprize de joaca, trebuie sa stea in casa (la tv, calculator, etc.) sau sa urmeze cursurile unui after-school, si toate acestea pentru a nu ramane singur si nesupravegheat cat timp parintii sunt la serviciu.
- si mai mult decat atat, vietile copiilor au devenit structurate si programate de adulti, care au impresia gresita ca detin adevarul absolut si isi inscriu copiii la 2-3 activitati sportive si alte 2-3 instrumente muzicale, pentru a-i ocupa timpul si pentru a-l ajuta sa se transforme mai tarziu intr-un adult de succes.
Cultura copilariei petrecute afara in aer liber a disparut si a fost inlocuita de copilaria ultratehnologizata si computerizata. Ca rezultat, oportunitatea copiilor de a avea un contact direct si spontan cu natura pare sa devina un mit al experientelor copilariei, o poveste spusa in soapta de cei care isi mai amintesc cat de frumos petreceau cu prietenii pe afara. Copilaria si joaca in aer liber nu mai sunt sinonime iar noi, ca parinti, am pierdut din vedere dependenta umana fata de natura ca o conditie a cresterii si dezvoltarii sanatoase, atat fizice cat si psihice, a unui om.
Importanta interactiunii copiilor cu natura:
- copiii care se joaca, in mod normal, in aer liber au miscari mai bine coordonate, sunt mai echilibrati si mai agili, si au un sistem imunitar mult mai bun;
- creativitatea si imaginatia sunt mult mai bine puse in evidenta si joaca afara le ofera o gama mai variata de posibilitati de petrecere a timpului;
- vocabularul si abilitatile de socializare sunt mult mai bune decat in cazul copiilor din generatia 2.0;
- timpul petrecut in natura imbunatateste dezvoltarea cognitiva a copiilor crescandu-le gradul de constientizare, puterea de intelegere si abilitatile observationale;
- studiile au demonstrat ca joaca in natura ii face pe copii sa aiba sentimente pozitive fata de mediul inconjurator si fata de semeni.
Astazi, cu vietile copiilor deconectate de la natura, experientele lor sunt predominant mediate de televizor, calculator, presa scrisa, lucru care ii face pe acestia sa inteleaga ca natura este ceva exotic, ireal si se afla in locuri foarte indepartate, locuri in care ei nu au cum sa ajunga aproape niciodata. Virtualul ia locul realului iar copiii pierd contactul cu natura si cu lucrurile magice care o formeaza: iarba, flori, fluturi, copaci, parauri, munti, vai, animale, etc. Este de datoria noastra ca parinti sa le oferim sansa de a creste intr-o lume verde, sa le cream o afinitate pentru lumea inconjuratoare si sa le insuflam din dragostea noastra pentru mediu.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu