25 iunie 2011

Bucuresti. Micul Paris sau Capitala tuturor... deseurilor?!

Traim in capitala tarii. Un oras mare cu circa 2,4 milioane de locuitori oficial si 6 milioane neoficial. Ne ingramadim ca intr-o cutie de sardine si am suprasaturat frumosul Mic Paris (poveste demult apusa si atribut demult pierdut). Ne inconjuram de agitatie, stres, masini multe, smog, gunoaie, haite de caini vagabonzi, oameni fara locuinta, cozi, nervi, si tot felul de alte lucruri asemanatoare.

Traim in cutii de chibrituri si fiecare gand al nostru se duce catre o oaza de verdeata. Dar ce facem cand ajungem acolo? O distrugem cu indolenta noastra si cu mentalitatea romanului modern, ca asa ne place sa ne consideram, aruncand gunoaiele pe care le facem la picnic, gratar sau orice iesire in aer liber, chiar sub nasul nostru, in ideea ca oricum "toti fac asa" sau "ce vina am eu pentru ca nu pun astia pubele de gunoi". Gresit! Ai vina, pentru ca nu gandesti responsabil. Ia tu frumusel punguta ta de gunoi, pune-o in masina si poart-o cu tine pana acasa, daca e nevoie. Vei da un exemplu in grupul tau de prieteni si, mai important, vei oferi o sursa de inspiratie celor mai mici din jurul tau. Daca noi nu le oferim macar puterea exemplului, ce pretentii avem ca micutii nostri sa traiasca intr-o tara mai frumoasa si mai curata?! Responsabilizati de mici, copiii nostri pot avea o sansa de a trai intr-o Romanie mai eco friendly. Trebuie doar invatati, trebuie sa nu fie lasati sa infieze prejudecatile noastre, trebuie sa le explicam de ce nu e frumos sa arunce gunoaie in mijlocul drumului, trebuie... trebuie multe insa rabdarea si efortul vostru vor fi clar rasplatite. Cu o floare chiar se face primavara.

Mi-ar placea sa vad in Bucuresti, si, de altfel, oriunde in tara aceasta, mai mult optimism, mai multa stare pozitiva si oameni mai motivati, mai bine informati si mai implicati in privinta problemelor mediului ce ne inconjoara. Stau uneori si visez cu ochii deschisi cum admistratorul blocului vine si bate la usa pentru a-mi comunica ca a primit stire de la primarie ca fiecare locatar sa ofere de acum inainte 5 - 10 lei pe luna pentru: a pune cosuri in jurul blocului, a plati adapostul cainilor ce ne dau spaime in fiecare dimineata si in fiecare seara la fiecare colt de strada, pentru a sadi 3 copaci in gradina ce ne apartine tuturor, si tot asa. I-as da cu drag si cred ca sunt multi altii care ar proceda la fel. Pana la urma, cu suma asta, mare / mica depinde cum o considera fiecare, iti "cumperi" macar cativa metri de siguranta si liniste sufleteasca. Cred ca aceasta problema dezbatuta intr-o sedinta de bloc, explicata cum trebuie pentru a fi pe intelesul tuturor, ar fi un real succes. Pai, hai sa calculam: 5-10 lei stransi de la 40-45 de apartamente, cat sunt pe scara de bloc, ar fi o suma cu care s-ar putea face cate ceva luna de luna. O suma mica individual, o suma mare general. Ei, si atunci, cu ce drag am deschide noi usile apartamentelor sa iesim la o plimbare in jurul blocului?! Am vedea cosuri de gunoi, din cele mari si cu guri cat mai largi, ca sa nimereasca tot poporul; temerile legate de cainii din spatele blocului ar disparea si nici constiinta nu ne-ar apasa prea tare, ba dimpotriva, pentru ca am stii ca sunt in siguranta si ca cineva are grija de ei, avand adapost si mancare platita a la long; gradina din fata scarii ar fi realmente o gradina si nu o scrumiera uriasa, si tot asa. Parca viata ar fi ceva mai frumoasa, nu?!

Oare sa visez in continuare?! Sa continui sa sper intr-un oras ce candva a primit titulatura de Micul Paris?! Totul sta in mainile si in puterea noastra de a face ceva. Eu m-am hotarat! La urmatoarea intalnire de bloc voi iesi frumos la tabla si imi voi sustine ideea de mai sus. Tu ce ai de gand sa faci?

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu