15 martie 2011

Rubrica specialistului - Cum va fi afectat copilul de divortul parintilor?

Cand parintii decid sa divorteze sau sa se separe, copilul sau copiii sunt supusi unei multitudini de factori stresori. Doar faptul ca stiu ca lucrurile se vor schimba - dar nu stiu in ce fel - este ceva inspaimantator pentru cei mici, care vor fi nevoiti sa faca fata viitoarelor schimbari: timpul petrecut cu unul dintre parinti, schimbarea locuintei, (in unele cazuri) scaderea standardului de viata, asumarea mai multor responsabilitati si nu numai.
In prima instanta, copiii se concentreaza pe efectele negative ale separarii parintilor si nu vor gasi niciun confort atunci cand adultii le spun ca numeroase alte familii au trecut prin experiente similare. Acomodarea la divort poate dura pana la doi ani sau chiar mai mult, in unele cazuri. Majoritatea copiilor reusesc sa se adapteze cu succes la noua situatie, insa unii continua sa aiba probleme semnificative si la varsta adulta.

Felul in care copilul reactioneaza la divortul parintilor este direct influentat de varsta acestuia: un prescolar va reactiona complet diferit fata de un adolescent. Din pricina abilitatilor cognitive limitate, prescolarii tind sa fie coplesiti de divortul parintilor. La aceasta varsta copiilor le lipsesc abilitatile de coping necesare, motiv pentru care riscul de a avea mai multe probleme de adaptare este mai mare. In plus, la varsta prescolara, copilul are propriile temeri de a nu fi abandonat si poate ajunge sa manifeste comportamente demonstrative dupa divortul parintilor.
La randul lor, adolescentii sunt mai abili in a intelege si conceptualiza divortul, fapt ce ii va ajuta sa se acomodeze mai facil. Cu toate acestea, ei vor fi nevoiti sa integreze experienta divortului in dezvoltarea propriei identitati.
Si sexul influenteaza felul in care copilul reactioneaza la divortul parintilor sai. Ca o regula, fetele tind sa devina mai anxioase si mai retrase, in timp ce baietii se manifesta mai agresiv si devin mai neascultatori.
Ce este de retinut insa, este ca cei mici pot fi ajutati sa se acomodeze mai rapid si mai eficient cu aceasta "noua" situatie de viata, iar aceasta responsabilitate cade in sarcina ambilor parinti. Acestia trebuie sa dea dovada de maturitate, atat in relatia dintre ei, cat si in raporturile cu copilul.
Este recomandat parintilor ca inainte de eveniment (separare sau divort) sa aiba disponibilitate de dialog cu copilul, in termeni cat mai apropiati de nivelul sau de intelegere, pentru a putea raspunde la toate intrebarile acestuia, pentru ai diminua temerile si pentru a-l asigura ca acest eveniment nu se produce din vina sa.
Este necesar ca parintii sa isi manifeste permanent grija si afectiunea fata de copil si sa il asigure ca vor continua sa il iubeasca indiferent de cum va decurge relatia cu fostul partener. Totodata, regulile de educatie si buna-purtare impuse copilului pana la momentul separarii/divortului vor ramane neschimbate.
Intotdeauna nevoile copilului sunt mai presus de celelalte, de aceea, parintii nu trebuie sa se astepte ca nevoile lor emotionale sa fie satisfacute de copil. Daca acesta va simti nevoia de sprijin este bine sa i se permita sa vorbeasca si cu alte persoane despre divort.
Dupa separare sau divort parintii vor stabili vizitele astfel incat acestea sa fie regulate si predictibile. De asemenea, este recomandata o relatie civilizata, fara critici adresate ex-partenerului, fara divergente verbale in prezenta copilului si fara ca acesta sa fie interogat in legatura cu timpul petrecut cu celalalt parinte.

Autor: Ana-Maria Nataletu - Psiholog Terapeut Sistemic Cuplu, Familie, Copil (www.medicpentrutine.ro)

5 comentarii:

  1. Probabil este o situatie dificila si greu de gestionat,pentru ca multi in astfel de cazuri nu se mai gandesc la binele copilului,ci la cel propriu.O spun pentru ca stiu bine o astfel de situatie,in care copilul nici macar nu sta cu unul din parinti,iar mama copilului a zis ca si asa copiii sunt nerecunoscatori.La astfel de raspuns,sincer ,am ramas blocata,dupa care m-a cuprins o imensa furie.Dar asta e.Te pup cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  2. > Beatrice - Este foarte trista situatia mentionata de tine in comentariu. Nu poti vorbi cu mamica respectiva sa ii atragi atentia ca puiul ei este singurul care sufera pentru ca nu are nici un parinte langa el? Te pup cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu, din proprie experienta va spun - ai mei au divortat cand eram in clasa I - ca, un copil oricum simte tensiunile din familie si faptul ca parintii nu se mai iubesc. In astfel de situatii, divortul este un eveniment mult mai sincer si dezirabil decat o convietuire de fatada, cu multe tensiuni familiale, o cale des intalnita si total gresita pentru ca, un copil are nevoie de un echilibru emotional pe care, daca nu il gaseste si vede in casa, s-ar putea sa nu fie capabil ca adult sa il creeze. La un moment dat chiar i-am reprosat mamei mele ca nu a divortat mai repede de tatal meu pentru a-mi scuti o parte din copilarie de amintiri urate dar si pentru a-si da ei insasi sansa sa o ia de la capat cu altcineva mult mai devreme decat a facut-o. Daca alta cale nu mai exista si daca e facut cu tact, divortul este un eveniment sincer de care un copil are nevoie atunci cand parintii lui nu se mai iubesc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu va spun ca stiu un nenorocit care in preajma divortului si-a inrait copilul atat de tare cu minciuni si acuze la adresa mamei, incat s-a ajuns ca acel copil s-o dea efectiv afara pe maica-sa. Un copil de 11 ani, folosit de un parinte, respectiv tata, ca o arma impotriva mamei. Nu puteti crede, doar din orgoliul de a nu fi parasit, intr-o relatie fara nici un viitor, sotul si-a folosit propriul copil intr-un joc infect doar ca sa se razbune pe fosta sotie. Ce se poate face in asemenea caz??? Eu personal sunt ...nu stiu, uluit, blocat de cum au ajuns lucrurile sa decurga. S-a ajuns ca propriul copil sa-i spuna mamei sale sa vina la "discutii"de familie ca o acuzata, punand-o pe maicasa la stalp cu o nesimtire si atitudine incredibila ptr varsta ei. Ce puteti spune???

    RăspundețiȘtergere
  5. Ana-Maria Nataletu21 aprilie 2011, 22:47

    > Anonim - Din pacate, in multe cazuri, parintii care divorteaza se centreaza mai mult pe dorinta de razbunare decat pe starea de bine a copiilor.In acest caz, recomandat ar fi ca unul dintre cei doi parinti sa mearga cu fetita la un psiholog care sa ii ofere suport specializat in vederea depasirii traumei cauzate de divort si care sa a o ajute sa-si creeze propria parere despre parintii sai.

    RăspundețiȘtergere