19 ianuarie 2011

Momentele magice ale vietii de parinte

Copiii sunt precum caleidoscoapele, schimbandu-se si reprofilandu-se contant, si lasandu-ne posibilitatea de a intrezari o farama dintr-o lume pe care ori nu o mai recunoastem ori nu ne-o mai aducem aminte. Abilitatea lor de a ne uimi este inepuizabila: imediat ce ne obisnuim cu ei ca fac ceva nou, trec de indata la o alta achizitie, la o noua provocare.

Fascinatia bebelusilor pentru mica lor lume se reflecta in sentimentele de mirare pe care le avem cand ii observam. Pe masura ce invata si descopera noi lucruri la fiecare cotitura, testeaza, analizeaza pentru ca in final sa triumfe prin realizarea lor, noi ii privim surprinsi si fara cuvinte, incercand sa intelegem cum au ajuns sa existe, cum de ne seamana atat de tare, cum pot fi atat de frumosi si destepti, etc. Ne fascineaza fie ca fac totul sau fie ca nu fac nimic.

Precum o nunta la care te simti foarte bine si timpul trece uluitor de repede, ne dorim sa "imbuteliem" fiecare moment, fiecare gest, chiar si micile stranuturi sau sughituri, fiecare rasuflare. Ne place sa ii vedem cum cresc insa in acelasi timp am vrea sa oprim timpul in loc. Insa, din pacate, nu putem inregistra totul pentru ca inca nu s-a inventat o camera de filmat care sa functioneze pe termen nelimitat. Ne bazam pe puterea noastra de a memora tot ce se intampla: instantanee de neuitat care ne fac sa radem din prea multa uimire, sa plangem de bucurie sau sa zambim din afectiune.

De cele mai multe ori clipele care ne misca cel mai tare sunt cele care demonstreaza magia fundamentala ce sta la baza copilariei: abilitatea pe care o au de a ne incalzi sufletele poate doar din simplul gest ca ne recunosc ca fiind parintii lor si din increderea pe care ne-o ofera inca din prima clipa.

4 comentarii:

  1. Probabil daca nu ar fi atat de frumosi si dragalasi,nu ar fi atat de usor de crescut.Cum sa nu-i iubesti?Spre dimineata,copilasul meu cred ca a visat urat.A iesit din patutul ei direct la mine in pat,nu a stat mult ca a inceput sa planga.Am tinut-o in brate,apoi m-am asezat mai confortabil pentru aman'doua.Nu i-a convenit si s-a asezat pe burta si pieptul meu precum broscuta , cu obrazul ei lipit de al meu.In pozitia asta a trebuit sa stau cred ca vreo doua ore,dar nu m-am clintit,am rezistat eroic.Nu prea prind astfel de momente si am profitat de ele.Pupici cu drag de la noi pentru voi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu ma topesc cand intinde boticul sa ne pupam! Sunt momente magice...asa este...

    RăspundețiȘtergere
  3. Momente magice sunt multe, foarte multe. Când îmi zâmbeşte, când se uită fix la mine, când mă mângăie cu mânuţa ei de bebeluş de aproape 9 luni, când se agită, dând frenetic din mâini şi din picioare pentru că îl vede pe tati că a venit acasă, când, dimineaţa, se ridică pe vârfuri în pătuţul ei şi, cu ochii umflaţi de somn, se uită la mine şi zâmbeşte, când îşi ridică mânuţele spre mine şi se agaţă cu toată puterea de gâtul meu... Momente magice, momente ce nu le poţi descrie în cuvinte. Le trăieşti şi le înţelegi doar atunci când eşti părinte.
    Pupici dulci şi ne mai vedem

    RăspundețiȘtergere
  4. > Beatrice - Orice copil e o minune si o bucurie si merita din plin sa ne oferim 110% lui. Te pup cu drag si, in special, pe printesa Karina.

    > Luminita - E o dulcica Evi. Ti-am mai spus, cred, ca abia astept sa ne cunoastem cu ea :). Va pup pe amandoua.

    > Cristina + Alexia - Am vazut-o la tine pe blog pe bebelina ta. E o frumusete mica si gingasa. Trebuie sa adoptam si noi metoda oglinzii pentru ca mi se pare o idee tare buna. Te pup cu drag si te mai astept pe aici sa mai povestim.

    RăspundețiȘtergere