6 ianuarie 2011

Hormonii si sarcina

Prima sarcina a unei femei este unul din evenimentele cele mai emotionante din viata. Pe masura ce conceptia progreseaza catre implantare, si un embrion ajunge fat ca mai apoi sa se transforme in cel mai mare motiv de bucurie, numeroase schimbari se intampla in corpul femeii pentru a permite ca acest proces miraculos sa fie dus la bun sfarsit. Marea varietate de schimbari sunt atribuite hormonilor de sarcina.
Primul trimestru al sarcinii incepe prin conceptie si organismul produce un hormon care se numeste gonadotropina corionica umana. Abreviat HCG, acesta apare in primele saptamani de sarcina si atinge apogeul in jurul celei de-a 70-a zi. Se presupune ca HCG sustine sarcina asigurand productia ovariana de progesteron pana cand placenta este bine formata (in jurul celei de-a zecea saptamani). HCG este responsabil pentru anumite simptome asociate sarcinii timpurii si anume: greata, varsaturile, oboseala, etc.
Progesteronul este unul din hormonii foarte importanti in sarcina si este in primul rand produs de placenta. Nivelul progesteronului din corp creste pe masura ce sarcina inainteaza. Progesteronul are rolul de a impiedica muschiul moale din uter sa se contracteze si scade riscul formarii prostaglandinei, ambele actiuni avand ca rezultat inlesnirea extinderii uterului si cresterea fara probleme a fatului. Pe masura ce nivelul de progesteron creste, alti muschi din corp pot fi afectati, cum ar fi cel din partea de jos a sfincterului esofagian, care da arsurile stomacale si aciditatea, in special spre finalul sarcinii. De asemenea, progesteronul inmoaie cartilajele si din aceasta cauza se presupune ca este responsabil pentru durerile din solduri si cele ale osului pubian. Acest hormon da sensibilitatea sanilor si starea de balonare resimtita pe toata durata sarcinii.
Estrogenul este alt hormon care creste in timpul sarcinii si este la fel produs de placenta. Printre alte functii, estrogenul creste fluxul de sange la nivelul uterului. Prolactina, hormonul care ajuta la producerea lactatiei dupa nastere, creste in sarcina fiind stimulat tot de nivelul crescut al estrogenului.
Cresterea nivelului hormonal in sarcina este, intr-o anumita masura, responsabila de amplificarea emotiilor pe care o femeie insarcinata le traieste. Teama si gandurile despre schimbarile care se petrec in corpul ei, despre sanatatea fatului si a ei, pot fi coplesitoare. Gravida trebuie sa fie constant incurajata si sustinuta moral de sot, familie, prieteni si ginecolog pentru a-i calma starea de anxietate.
Dupa nastere, nivelul hormonal scade rapid, iar acest lucru aduce cu sine depresiile postpartum. In aceasta perioada, proaspata mamica trebuie sa constientizeze ca lipsa experientei, abundenta treburilor, oboseala sunt stari normale prin care trece o lauza dar ca sunt de scurta durata si ca pe masura ce trece timpul va intra intr-un curs firesc al lucrurilor. Un nou-nascut este rezultatul unei incredibile orchestratii de evenimente, multe dintre ele fiind in primul rand rezultatul rolului vital jucat de hormonii de sarcina, asa ca merita din plin sa trecem prin toate starile pre si post nastere pentru a trai la final aceasta fericire suprema.

4 comentarii:

  1. In afara faptului ca a fost cea mai mare bucurie sa stiu ca sunt insarcinata,nu m-am gandit la nimic de genul ca m-as ingrasa,ori ca nu revin la forma initiala,sau ca nu fac fata......Nici dupa ce am nascut,n-am stat sa gandesc ca sunt in depresie si poate am fost,dar nu am bagat in seama si totul a fost bine.Probabil mai tin si de noi anumite lucruri.Pupici multi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte utile informatii! Eu nu am avut greturi, dar eram foarte obosita in primele luni. Iar depresia...cred ca am simtit-o, dar la mine era mai mult din cauza ca nu reuseam sa alaptez cum trebuie...

    RăspundețiȘtergere
  3. > Beatrice - Nici eu nu mi-am facut probleme cu luatul in greutate, desi am pus pe mine vreo 18-20 kg :D. Te pup.

    > Luminita - Eu greturi am avut destul de multa vreme dar nu m-a deranjat deloc. Treceam peste moment si in secunda doi eram fresh :). Depresia cu alaptatul s-a instalat si la mine si regret ca nu am avut atunci cunostintele de acum :(. Poate asta m-a impulsionat sa adun atat de multe informatii intr-un timp atat de scurt. Ca nu cumva sa ma mai lovesc de ceva si sa nu gasesc portita de iesire. Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte interesant articolul.Eu am avut 2 sarcini total diferite,prima a fost usoara,dar am avut ceva stari depresiva dupa nastere,a doua a fost ingrozitor de grea,dar fara depresie dupa nastere.Cu hormonii nu e de gluma in general.Acum am invatat sa-mi identific perioadele cand nivelul estrogenului si al progesteronului se modifica,unul in favoarea celuilalt si chiar am inceput sa fac glume pe tema asta.Cand am o dispozitie mai proasta,sotul meu stie ca "de vina este progesteronul":))
    Te pup!De o ora ma chinui sa scriu,dar ma tin oamenii de vorba pe mess.Asa ca nu stiu daca sa-ti mai urez seara buna sau buna dimineata;)

    RăspundețiȘtergere