28 ianuarie 2011

Eva Maria are nevoie de noi

Aceasta zi a inceput cu un email trist pe care l-am primit de la o fosta colega de job. Spunea povestea dramatica a micutei Eva Maria si dadea detaliile necesare legate de starea ei si de modalitatea in care poate fi ajutata. Am observat ca pe parcursul acestei zile mai multe mamici din blogosfera au empatizat pentru a prezenta acest caz si pentru a-i veni in sprijin fetitei si familiei ei. Indraznesc sa fac apel catre voi toti cei care ne treceti pragul si ne cititi sa ajutati cu orice puteti, fie ca e vorba de o donatie materiala sau de mediatizare sau chiar si numai un gand bun trimis Evei. Puteti apela si in cadrul companiilor unde lucrati la departamentele de HR, unde sa pledati pentru cauza micutei, si in randul colegilor vostri de job. Trebuie sa avem in vedere ca timpul nu mai este prietenul ei si ca e o vorba veche care spune un mare adevar: "cu putin se face mult".
Mai multe informatii puteti gasi pe Grigorescu Eva Maria iar mai jos povestea ei preluata de pe blog-ul indicat.

"Povestea Evei Maria

Ma numesc EVA MARIA si inca nu am implinit 4 ani. Sunt o fetita blonda cu ochii ca murele si sunt foarte vesela. Primele trei aniversari le-am trait impreuna cu cei care ma iubesc: mama, tata, Radu – fratele meu si cu bunicii.
Pe 27 ianuarie, voi implini 4 ani, dar cei care sunt acum cu mine sunt oameni necunoscuti. Sunt imbracati in halate albe si vorbesc despre mine cu niste cuvinte pe care nu le inteleg.
Langa mine sunt si mama si tata. Ma privesc cu dragoste, ma rasfata, parca mai mult ca de obicei, dar si ei vorbesc despre ceva ce nu inteleg – spun ca sunt grav bolnava. LEUCEMIE ACUTA LIMFOBLASTICA tip L1 – acesta este diagnosticul meu.
Eu nu stiu despre ce e vorba. Stiu doar ca ii iubesc pe parinti, pe Radu, pe bunici. Iubesc papusile, jucariile si copiii. Mie nu imi place aici. Eu vreau sa desenez, sa spun poezii, sa cant, sa ma joc, sa ma plimb, vreau sa descopar lumea, iubesc viata.
Vreau sa ma intorc acasa, in lumea pe care o cunosc si unde ma simt cel mai bine. Vreau sa-mi serbez ziua de nastere ca de fiecare data. Cu tort. Si sa-mi cante toti “La multi ani”.Si vreau sa traiesc ca pana acum – cu veselie, zambete, cantece, copii si impreuna cu cei pe care-i cunosc. Si mami sa nu mai planga…
Ca toate acestea sa poata deveni realitate am nevoie, URGENT, de ajutorul dumneavoastra. Tratamentul, care ma poate salva, costa foarte mult si parintii mei nu au acesti bani. Pentru tot ajutorul, oricat de mic, pe care mi-l veti acorda, va multumesc din suflet si va doresc sa nu fiti niciodata bolnavi. Si pentru un gand bun, va multumesc. Daca nu aveti posibilitatea sa donati bani, va rog sa trimiteti mai departe mesajul meu. Eu stiu ca exista oameni cu suflet mare si care ma vor ajuta, trebuie doar sa afle povestea mea.

Un comentariu:

  1. Of, iti pier cuvintele la un astfel de articol, pe mine ma infioara astfel de povesti si totusi nu sunt doar povesti ci realitati crunte. De-am putea ajuta atata lume ce nu-si merita suferinta!!!!
    D-zeu e mare acolo sus si poate va primi ajutorul de care are nevoie.

    RăspundețiȘtergere