10 ianuarie 2011

Concediu de maternitate vs intoarcerea la job

Concediul de maternitate trece repede. Mult mai repede decat ne-am dori noi si ne trezim inspaimantate ca mai sunt una-doua luni pana la intoarcerea la servici. Ne asteapta noi provocari care cu siguranta ne vor scoate din rutina noastra normala, ganduri apasatoare despre ce va face bebelusul fara tine si ce vei face si tu fara el atatea ore, reacomodarea cu programul de lucru si ritmul job-ului, etc. Grija sufleteasca nu ne-o putem scoate din inima insa cred ca putem incerca sa ne planificam timpul in asa fel incat sa reusim sa petrecem macar 3-4 ore pe zi si cu puisorul nostru pentru ca tranzitia sa fie mai usoara, daca se poate asa ceva, pentru ambele parti.
Inainte de a te intoarce la servici incepe sa te pregatesti din timp, atat psihic cat si emotional. Intoarcerea in campul muncii poate afecta mult noile mamici. Trebuie sa incercam sa lucram cu vina care ne apasa si sa constientizam ca mersul lucrurilor nu tine mereu de noi. Daca incepi munca si esti plecata 8-9 ore de acasa nu inseamna ca esti o mama rea. Tine cont ca si partea materiala are nivelul ei de necesitate in cadrul unei familii.
Gaseste o persoana sau cresa care sa iti ofere confortul psihic ca puiul tau va fi ingrijit corespunzator cat esti plecata. Daca te-ai hotarat sa apelezi la varianta unei crese este bine de stiu ca inscrierile sunt facute cu minim 8-10 luni inainte. Daca bunicii sunt solutia alternativa instruieste-i cat mai bine, si din timp, in asa fel incat ingrijirea oferita de tine si conceptiile in privinta cresterii copilului sa fie cat mai apropiate ca si atitudine.
Discuta cu seful tau. Clarifica care sunt indatoririle tale legate de job, daca s-a schimbat ceva intre timp, despre orarul de lucru, etc. Poti sa te interesezi si daca este deschis la un program de lucru flexibil care sa iti permita sa vii mai tarziu sau sa pleci mai devreme pentru a castiga cat mai mult timp in favoarea petrecerii lui cu bebelusul.
Intereseaza-te din vreme care este data la care trebuie sa te intorci la servici. Varianta ideala ar fi sa trebuiasca sa incepi spre sfarsitul saptamanii astfel vei avea mai putine zile de munca si tranzitia va fi mai usoara.
De indata ce ai revenit la munca asteapta-te la suisuri si coborasuri. Ai lipsit doi ani de acolo, multe s-au schimbat, iar dexteritatea ta clar va fi pusa la incercare insa nu dispera pentru ca, vorba aceea, este ca mersul pe bicicleta. Totul se intoarce in sertarele memoriei mai repede decat ai clipi.
Incearca sa fii cat mai organizata si sa iti faci o lista cu treburile zilnice, atat cele ce tin de casa cat si cele de la job. Indentifica prioritatile si axeaza-te pe ele urmand ca restul sa il faci in masura timpului disponibil.
Pastreaza constant legatura cu persoana care ingrijeste de copil. Chiar si un singur telefon dat in timpul orelor de lucru iti va asigura linistea sufleteasca necesara pentru a merge mai departe. Atunci cand aflam ca puiul este bine parca capatam puteri nebanuite. De asemenea, iti poti pune pe birou o poza cu bebelusul care iti va mai alina din dor.
Aglomerarea de treburi si criza constanta de timp par a duce direct catre o depresie insa incearca sa ceri ajutor. Invata sa delegi din sarcini si accepta sprijinul partenerului si al familiei pentru treburile casnice. In tot acest creuzet de activitati ar fi bine sa pastrezi un moment si pentru tine si iubitul tau. Pare greu, insa de indata ce vei pune la punct un program, cat de cat organizat, totul se va aseza la locul lui precum piesele unui puzzle imens.
Mai presus de orice e important sa pastrezi o atitudine pozitiva. Spune-i copilului tau, de fiecare data cand te intorci acasa, cat de incantata esti sa il revezi si ce dor ti-a fost de el. S-ar putea sa nu iti inteleaga toate cuvintele insa clar va stii sa iti "citeasca" sentimentele si bucuria din ochi.

6 comentarii:

  1. Eu sunt un caz mai fericit,inca nu ma gandesc la servici,chiar daca iubita mea face 2 ani.Dar daca ar fi fost cazul,cred ca as fi fost foarte panicata,fiidca este foarte dependenta de mine,ea a fost crescuta 100% de mine,pe buni am avut-o la noi doar 3-4 luni pe an si nu a vrut sa stea cu ea nici 5 minute.Am incercat,dar o lasam plangand si o gaseam plangand.Oricum e greu..Pupici.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, e destul de greu , sunt convinsa.O sa experimentez situatia peste vreo 6 luni.Insa , asa cum bine ai punctat , daca esti organizata si stabilesti clar linia aia de demarcatie dintre job si familie, in sensul in care , am plecat de la job , la revedere dosare , intalniri sau incertitudini legate de vreun proiect, eu zic ca nu e imposibil.Timpul iti poate prieten bun daca stii sa l dozezi ok ;).Deci ,chiar si cnd incepi serviciul iti poti petrece timp cu copilul tau, timp de calitate, adica fara sa ti fuga gandul la nu sh ce dosare.Si da, partea materiala e si ea un factor decizional in majoritatea cazurilor.Dupa atatea taieri ....cred ca nu strica un salariu intreg, netaiat.Acum sa vedem ce mai zic peste 5 luni , desi de felul meu sunt f curajoasa :)).Pupici.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am mai trecut o data prin faza asta,a fost greu,dar nu imposibil.Teoretic vorbind,marea schimbare poate sa nu fie atat de dramatica,dar in realitate ajungi sa te lovesti de situatii de multe ori fara iesire.Eu ma gandesc cu groaza ce voi face cand voi pleca cate 1 sapt in delegatii,iar sotul meu oricum va fi plecat si el departe.Cine imi va duce copiii la cresa/scoala sau cine va sta cu ei?Intrebare de 10 puncte.Pe Robi l-am mai luat cu mine uneori,dar era mare,putea lipsi de la gradi.Acum lucrurile stau total diferit.
    Pupici si o zi frumoasa!La noi e ceata...

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu sunt ingrozita de acest moment, nu stiu ce o sa facem, de salariul meu avem mare nevoie,dar fetita mi se pare prea mica la 2 anisori sa mearga la gradi program intreg...vom vedea, sper sa ne descurcam intr-un fel.

    RăspundețiȘtergere
  5. > Beatrice - Dependenta copil-mama, si de ce sa nu recunoastem si invers, este motivul celor mai mari griji pe care ni le facem in privinta intoarcerii la job. Esti o fericita ca mai poti sta acasa cu Karina si ca te poti bucura de ea in acesti ani minunati. Te pup cu drag.

    > Povesteadarieinicole - Sper sa fii la fel de optimista si atunci. La tine este reconfortant si gandul ca o lasi pe maini bune (tati si bunici, dupa cum spuneai chiar tu). Te pup cu drag.

    > Oana Dumitriu - Offf... nici la voi nu e o situatie prea roza. Ma gandeam ca cele 8-9 ore de job sunt mai mult decat stresante insa gandul deplasarilor e si mai si. Iti doresc mult succes si sper sa gasesti solutia cea mai buna pentru comorile tale. Te pup cu drag.

    > Luminita - Si eu sunt ingrozita, ca sa fiu sincera. Constientizez din ce in ce mai mult ca se apropie acest moment. Te pup cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  6. Odta tot va veni si momentul asta, exceptie fericitele cazuri in care mami nu trebuie sa lucreze, fiindca situatia materiala ii permite sa stea acasa. Dar si atunci, eu cred ca orice persoana, respectiv mamica vrea sa faca si altceva in afara de "a fi mamica": un hobby, o indeletnicire, cateva ore de escapada doar pentru ea. diana a ramas fara mami (pentru ca a trebuit sa se intoarca la servici) la doar 16 saptamani, adica mai putin de 4 lunisoare, a stat cu bunica, a stat cu tati, apoi mai tarziu a stat si cu bona, apoi la gradinita(cresa) si uite-asa socializeaza cu toata lumea, important e sa se placa reciproc si putin timp sa cunoasca persoana.
    Eu nu m-am simtit vinovata ca am lasat-o asa micuta, a trebuit sa renunte si la san(norocul meu ca nu i-a fost greu), stiu ca totul am facut pentru binele ei viitor. Au fost si plansete si suspine, dar am fost tare si s-a obisnuit(desi am suferit si eu cu ea) Asta e firea normala a lucrurilor, nu putem trai lipiti. Asa isi formeaza si copilul independenta.

    RăspundețiȘtergere