23 decembrie 2010

Povestea bradului de Craciun

Pe vremuri, plantele si copacii care ramaneau verzi tot anul avea o semnificatie aparte pentru oameni. Asa cum astazi decoram casele in timpul sarbatorilor cu pini, molizi si brazi asa si oamenii antici atarnau crengi verzi deasupra usilor si ferestrelor. In multe tari se credea ca plantele perene tin departe spiritele si bolile.
In Emisfera Nordica, cea mai scurta zi si cea mai lunga noapte a anului cadea pe 21 sau pe 22 Decembrie si era numita solistitiul de iarna. Multi oameni din vechime isi inchipuiau ca soarele era un zeu iar anotimpul rece venea deoarece soarele se imbolnavea. Celebrau solistitiul pentru ca insemna momentul cand astrul zilei incepea sa isi revina si sa devina mai puternic. Crengile verzi le aminteau de tot ce insemna planta roditoare inflorita care va creste din nou cand soarele va fi in putere si vara se va intoarce.
Vechii egipteni venerau un zeu pe nume Ra, care avea capul unui soim si purta pe coroana sa soarele ca un disc aprins. La solistitiu, cand Ra isi revenea din boala, egiptenii isi decorau casele cu frunze verzi de palmier care simbolizau pentru ei triumful vietii asupra mortii.
Romanii marcau solistitiul cu o sarbatoare, denumita Saturnalia, in onoarea lui Saturn, zeul agriculturii. Se credea ca solistitiul insemna ca in curand fermele si livezile vor fi iar roditoare. Pentru a marca ocazia, isi decorau casele si templele cu crengi verzi. In Europa de Nord, misteriosii druizi, preotii celtilor antici, impodobeau templele cu plante verzi ca simbol al vietii vesnice. Aprigii vikingi din Scandinavia credeau ca plantele perene erau plante speciale ale zeului soare, Balder.
Germania a fost inregistrata istoric, in secolul 16, ca fiind prima tara care a dat startul traditiei bradului de Craciun, asa cum il stim noi acum, atunci cand credinciosii ferventi aduceau brazi impodobiti in case. Unii construiau piramide din lemn pe care le decorau cu crengi verzi si lumanarele. Se crede ca Martin Luther, protestantul reformator din secolul 16, a fost cel care a pus prima oara lumanari aprinse in brad.
Americanii secolului 19 gaseau traditia brazilor de Craciun ca fiind o ciudatenie. Prima inregistrare a unui brad impodobit este din anul 1830 cand emigranti germani s-au stabilit in Pennsylvania.
Nu este surprinzator ca, asa cum sunt si alte manifestari festive de Craciun, bradul a fost adoptat intr-un tarziu si in America, desi initial era considerat un obicei pagan. Insa pentru puritanii din New England, Craciunul era sacru. Al doilea guvernator al pelerinilor, William Bradford, scria ca a incercat din greu sa scoata stigmatul de "bataie de joc pagana". Influentul Oliver Cromwell predica impotriva "traditiilor pagane" a colindelor de Craciun si brazilor decorati. In 1659, Tribunalul din Massachusetts a adoptat o lege care spunea ca orice fel de celebrare a Craciunului (exceptand slujba religioasa) era o infractiune penala; oamenii erau amendati daca atarnau decoratii in casele lor. Acest regim sever a continuat pana in secolul 19, cand la sosirea in numar mare a emigrantilor germani si irlandezi mosternirea puritana a fost subminata.
In 1846, regina Victoria si printul ei german, Albert, au fost reprezentati intr-o schita, ce a aparut in Illustrated London News, stand impreuna cu familia in jurul unui brad de Craciun. Si cum Victoria era populara printre supusii ei, ceea ce se intamplase la curte a devenit o noua moda. Bradul de Craciun sosise oficial in lume.

4 comentarii:

  1. Dupa mine,cred ca este cel mai frumos obicei.Craciun fericit iti dorim alaturi de cei dragi .Va imbratisam cu mare drag.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pagan, nepagan...e intr-adevar un obicei foarte frumos, de care se bucura toata familia.
    Te pup, Ramo! Craciun fericit si sarbatori de poveste iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Dragele mele, si eu va doresc un Craciun de vis, bucurie si sarbatoare in suflet. Va pup cu drag pe amandoua.

    RăspundețiȘtergere
  4. povestea bradului nu o stiam. multumesc.

    RăspundețiȘtergere