3 noiembrie 2010

Despre o decizie nebuna

Mi-a placut tare mult articolul Cristinei, O gradinita ca in povesti, si am provocat-o sa lase sa curga din penita ei inca ceva interesant pentru noi. Ea ne povesteste despre decizia de a se muta din Bucuresti si avantajele vietii in noul oras.

"Era prin primavara lui 2008, prestam si eu si sotul meu joburi destul de ok in Bucuresti, locuiam cu chirie in doua camere nedecomandate si ne cresteam cu drag fetita de un an. Nu intentionam sa ne cumparam o casa, cel putin nu in Bucuresti. Cumva, desi eu eram acolo de aproape 8 ani, nici eu nici sotul meu nu aveam sentimentul de acasa. Eram si noi, ca multi alti tineri, acolo pentru joburi. Mergeam destul de des la Targu Mures, la sotul acasa, si strabateam Brasovul. Ne placea mult! Aerisit, curat, asezat intr-un cadru natural frumos. Astfel cred ca s-a setat mai intai in subconstient dorinta de a locui in
Brasov.
Totul a pornit dintr-o joaca. Am inceput sa ii spun sotului, in gluma, ca voi cauta un apartament in Brasov. Am primit prin recomandare numarul unui agent imobiliar si l-am sunat. Mi-a zis ca are ceva superb si e musai sa mergem sa vedem. Cum in weekend-ul acela mergeam din nou la Targu Mures, ne-am oprit sa vedem despre ce e vorba. Casuta ce avea sa devina a noastra ne-a fermecat pe loc! Un cartier de vile, asezat la poalele muntelui, avand un peisaj de vis in spate acolo unde puteam avea livingul si dormitorul (muntele, telescaunul, pajisti ). Casuta noastra, intr-un imobil gen vila, cu doar opt apartamente intre 80 si 150 mp. Fusesera gandite ca si apartamente de vacanta pentru ca se afla intr-o zona turistica, la 100 m de telescaun. Evident ca m-am indragostit nebuneste de apartamentul cel mai mare, aflat la mansarda si am facut o obsesie pentru el. Constructia era avansata, din apartamentul nostru vedeam doar placa de beton si schita de pe hartie. Insa l-am vizualizat din prima secunda. Era mare, foarte mare, trei dormitoare, un dressing, camara, baie mare, un living de 50 mp, doua balcoane si priveliste de vis. Pretul nici macar nu a fost unul mare, cu acea suma am fi putut cumpara pe atunci cel mult doua camere intr-o zona mai linistita a Bucurestiului. Nu am stat prea mult pe ganduri, dupa doua zile semnam antecontractul si plateam un avans. Pe atunci ma gandeam ca cel de-al treilea dormitor va fi unul de oaspeti insa nu a mai fost cazul deoarece Vladimir si-a anuntat venirea pe lume la opt luni dupa acest moment.
Si asa au inceput drumurile spre casuta noastra. Veneam sa verificam, sa vedem cum avanseaza lucrarile, sa discutam cu muncitorii si sa vedem cum prinde contur. Sentimentul pe care il aveam de fiecare data era ca venim in vacanta, in aceasta oaza de verdeata si liniste deplina. Tot pe atunci ne-am anuntat prietenii ca ne vom muta. Majoritatea nu au inteles, unii ne-au si declarat nebuni. Cum adica plecati?! Bucurestiul era in plina efervescenta, joburile mergeau ca pe roate, toti veneau acolo numai noi plecam. Credeam ca ne vom muta dupa maxim un an insa nu a fost sa fie. S-a nascut Vladimir, s-a imbolnavit si a murit mama, amanejarea a mers destul de lent, a venit criza...
In primavara lui 2010 insa am decis. La 1 ocombrie vom fi mutati. Cel putin, astfel nu vom mai plati chirie si intretinere in Bucuresti, niste bani pe care ii puteam investi de fapt in casa noastra. Sotul s-a relocat practic cu jobul aici iar eu inca mai am de crescut pe Vladi cel putin un an, urmand sa imi caut si eu in toamna viitoare job. Stiu ca nu voi mai fi platita ca in Bucuresti sau poate ca voi fi doar printr-o minune insa a fost un compromis asumat cu tot sufletul. Ne-am mutat intr-o casa amenajata undeva la 20 %. Avem baie, bucatarie si partial un dormitor. Avem doar strictul necesar insa suntem foarte, foarte fericiti. Dormitorul lui Vladimir a fost amenajat ca si camera de joaca, casa fiind foarte mare au spatiu mult de alergat. Vecinii sunt foarte civilizati, uneori ai senzatia ca nu locuieste nimeni in jur, e o liniste deplina, Florin spune ca suntem la sanatoriu :)).
Zilele incep minunat atunci cand deschidem ochii si pe geam vedem muntele pana sus, padurea cum respira, bruma prinsa pe brazi, telescaunul miscandu-se agale. Apoi, cand soarele umple cerul incep sa coboare parapantele, un adevarat spectacol. Dupa micul dejun ies cu copiii afara, o ora sau doua si ne jucam. Aerul puternic ne doboara. Intram in casa cu obrajii imbujorati si dormim de pranz lemn vreo doua, trei ore.
De gradinita gasita pentru Cezara deja am povestit, va incepe in curand. Eu voi petrece astfel cu Vladi marea parte a zilei.
Oferta orasului este fantastica, mai ales pentru copii. Gradina zoo este peste drum de noi, la fel si parcul Aventura (o padure plina de tiroliene, pe diferite grade de dificultate). Teatru pentru copii, locuri de joaca diferite si foarte frumoase, patinoar, ski, Paradisul Acvatic care se zice ca e cel mai cel din tara. Insa, dincolo de toate este muntele. Planuim sa ne cataram cu copiii cel putin in fiecare weekend, doar in spatele casei avem telescaunul, sus este o cabana si o cascada iar copiii au posibilitatea sa faca ski.
Ne simtim in sfarsit acasa, nu am avut nici o problema de adaptare, singura senzatie mai ciudata era legata de linsitea asta completa din casa si de afara, nu tu trafic, nu tu vecini nervosi, nu tu usa trantita la lift... cumva oamenii chiar sunt altfel, foarte amabili si deloc grabiti. A fost chiar haios caci am mers la Practiker sa inchiriem o scara, ne-au spus ca nu au insa sa incercam la Brico caci ei inchiriaza :)). Se pare ca aici pana si concurenta e mai prietenoasa :).
Sunt foarte incantata si de preturi. Ne-am socat cand am constatat cate am cumparat din piata cu un milion, cam de toate: si legume si fructe, lapte si oua de casa, mezeluri traditionale de casa, paine mare si feliata de casa la numai 2 lei, ficatei de pui cu 4 lei tava. Este foarte clar ca din hypermarketuri nu vom mai lua decat ce nu putem lua din piata.
Suntem abia de o luna aici, ne place teribil, este mult mai mult timp liber pentru noi si pentru copiii nostri, mai ales pentru ei vom incerca sa fructificam la maximum toate resursele noastre emotionale si financiare: excursii pe munte, inot, ski, dansuri, patinaj, pian pentru Cezara, o gradi bine aleasa care ofera si servicii de cresa la care vom apela probabil pentru Vladi in toamna viitoare si, nu in ultimul rand, timp pentru noi. Ne place mult Piata Sfatului si toate cafenelele si restaurantele de acolo, ritmul si ragazul pe care oamenii de aici si-l acorda. Ma relaxeaza foarte mult gandul ca, daca vrem sa mergem la un picnic in Poiana suntem acolo in 10 minute, ca seara adorm cu privirea spre Carul Mare, ca pe pajistile din fata casei vad zilnic cai si vacute, ca suntem mai relaxati si ca respiram altfel. Ca suntem in sfarsit, cu tot sufletul acasa."

8 comentarii:

  1. Foarte frumos!O veritabila poveste cu final fericit!
    Citesc cu jind,mereu mi-am dorit Brasovul,Sibiul...
    Te pup si multumesc pentru povestile de succes,care imi transmit o doza de optimism!

    RăspundețiȘtergere
  2. > Oana Dumitriu - Exact asta imi transmite si mie articolul Cristinei. O doza mare de optimism ca mai exista si locuri frumoase in care ne putem creste copiii, fara sa fie nevoie sa plecam din tara. Te pup cu drag si iti doresc o zi minunata.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ramo, parca a scris pentru mine prietena ta...astfel de povesti imi dovedesc ca se poate si altfel, trebuie doar sa ai putin curaj. Cine stie..poate prindem si noi :-)
    Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  4. > Luminita - Visul Cristinei este, cred, idealul oricarei familii si, in special, a celor care locuiesc in Bucuresti. Tinem pumnii stransi pentru cat mai multe "decizii nebune" :). Te pup cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  5. Salut,

    Asa este, incercam sa ne pastram optimismul la cote inalte! Cred din tot sufletul ca visele devin realitate, cel putin noua ni s-a imtamplat de mai multe ori, semn ca Dumnezeu exista si ca puterea rugaciunii este mai presus de toate limitele pe care singuri ni le impunem uneori.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cu intarziere am vazut,parca ma face si pe mine sa visez....Felicitari pentru curaj si tie pentru ca ai pus "pagina".Pupam.

    RăspundețiȘtergere
  7. foarte frumos. ador brasovul...cine stie, poate o data vom deveni ai lui. cris si maia

    RăspundețiȘtergere
  8. > Cristina - Cred ca tot mai multi parinti se gandesc sa plece din Bucuresti pentru a-si creste copilul intr-un oras mai linistit si curat. Tinem pumnii stransi ca "o data sa deveniti ai lui" :). Te pup cu drag.

    RăspundețiȘtergere