21 octombrie 2010

Viata la bloc

Nu incerc sa il parafrazez pe Duiliu Zamfirescu cu a lui "Viata la tara" (nici nu as avea cum) insa sunt frustrata. Sunt frustrata de problemele blocului in care locuiesc, ale orasului in care stau si ale tarii in care coabitam. Dar sa o iau cu inceputul ca altfel nici nu as avea cum. M-am mutat de ceva vreme intr-un bloc in care am crezut ca am dat de vecini linistiti, dornici de liniste. In momentul mutarii au venit cei de la compania de cablu sa dea o gaura in tocul usii si o vecina "gospodina" a iesit sa ne apostrofeze ca facem galagie... pentru o singura gaura cu bormasina. De aici si concluzia trasa mai sus.
Dar nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca lucrurile nu stau chiar asa. La aceeasi vecina, care locuieste pe acelasi palier cu mine, se tranteste si se bufneste usa de la intrarea casei lor incepand de la 5 dimineata pana a doua zi la aceeasi ora. Zi de zi, ora de ora. Si intreb eu: "doamna vecina, unde iti e linistea atat de ceruta? sau asta se aplica doar la altii?". Tot vecina in cauza are si un animal de casa, un brac german, cred, care este foarte "prietenos" si cand ti-e lumea mai draga sare pe tine in semn de prietenie si iubire. Nu mai zic ca tot presul meu de la intrare si holul din casa este plin de parul lasat de acest patruped. Nu ma intelegeti gresit, iubesc animalele foarte mult, insa e un motiv pentru care nu am animal acum in casa si anume pentru ca avem un copil mic pe care as dori, cel putin momentan, sa il feresc de parul lor atat de periculos. Nu prea imi iese insa.
O alta vecina din bloc ma intreaba mereu "ce face fetita?", vazandu-ma cu fiul meu care este imbracat in hainute albastre, verzi, etc. care nu denota ca ar fi altceva decat baietel. Ii spun ca nu este fetita insa conversatia se repeta in aceeasi maniera si la urmatoarea intalnire.
Vecinii de deasupra noastra cred ca au ceva atelier de tamplarie in casa altfel nu imi explic de ce aproape zi de zi, nu conteaza orele (matinale sau in toiul noptii), gauresc cu bormasina. Imaginatia mea o ia razna uneori si cred ca au ajuns sa dea gauri si pe tavan ca altfel nu imi pot explica cate gauri de bormasina poate da un om intr-o casa in 5 luni.
Insa nu vreau sa generalizez pentru ca mai sunt si oameni deosebiti, educati si cu suflet mare pe scara mea. Oameni care au urcat pe scari pana la etajul 6 sa repare liftul ca sa ma ajute sa nu urc cu bebe in brate atatea etaje, oameni care imi tin usa la lift sau la scara, oameni care se ofera sa ma ajute sa ridica caruciorul.
In mare am terminat cu problemele cu vecinii din bloc insa sa va povestesc cum se opreste apa o data - de doua ori pe saptamana cand ai mai mare nevoie, cum se ia curentul o data la doua saptamani, cum liftul se strica o data la trei zile si ramane asa stricat o saptamana, cum becul pe scara merge doua zile din sapte, cum gazele se opresc o data pe luna... sa mai continui?! Nu cred ca are rost. Culmea ironiei este ca nu locuiesc la tara sau intr-un varf de munte ci in capitala tarii. CAPITALA. Locuiesc chiar pe un bulevard mare, la 5 minute de centru. Si nu pot sa nu ma intreb oare cum se poate intampla asta in cel mai mare si mai productiv oras al tarii?! Oare in celelalte orase cum este?! Mai rau, mai bine?!
Nu mai mentionez ca si plimbarile pe afara sunt un motiv de nervi si de frustrare. Trotuarele sunt pline de masini si nu poti merge pe ele trebuie sa o iei pe strada. Acolo soferii te injura si te fac nebuna pentru ca nu mergi prin locurile de pietoni. De parca ei ar fi soferi 24/24 si nu ar mai cobori din masini sa vad ca, de fapt, nu ai pe unde merge. Pe trecerile de pietoni, desi esti mamica si ai un carucior cu un bebe, tu trebuie sa ocolesti oamenii nu ei pe tine, pentru ca logic (?!) tie iti este mai usor sa faci asta. In parcuri, nu te poti aseza pe banci pentru ca seara apartin pustilor care se urca cu picioarele pe ele si "croseteaza" un frumos covor de seminte in jurul lor. In spatele blocurilor, unde e mai liniste, mai verde, sunt mai putine noxe, nu poti merge pentru ca sunt haite de caini (si cand spun asta zic de la 15 in sus) agresivi si nervosi.
Si atunci zic eu "iubesc Romania". De ce?! Pentru ca ma umple de nervi si frustrare. Si totusi nu pot sa nu ma intreb: daca oare, nu cumva, eu sunt singurul personaj "ciudat" in aceasta mare de oameni "normali"?!

14 comentarii:

  1. Super tare!!!! Sunt sigura ca in el se regasesc multe mamici. Noi am scapat de problema cu vecinii pt ca stam la curte, dar in rest sunt probleme de care m-am lovit sau inca ma lovesc zi de zi! Ana.

    RăspundețiȘtergere
  2. Din pacate nu esti singura care isi pune aceasta intrebare.In ce priveste situatia din alte orase treaba sta cam asa:curentul se ia de parca as fi la tara(numai acolo pateam),apa daca se opreste cel putin suntem anuntati la vizier,cat despre vecini aceeasi poveste,sa nu mai spun ca am o vecina care ori da cu tamaie de miroase in tot blocul,ori cu lindan(am noroc ca nu se mai gaseste).Dar totusi este mai liniste,nu asa aglomeratie,nu este capitala.O zi linistita.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu zic sa mergem la Alba... :))

    RăspundețiȘtergere
  4. La Satu Mare nu va trimit. Si acolo incepe sa fie la fel.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nice:) Acuma nu stiu daca sa ma amuz sau sa ma intristez. Povestea are haz daca nu esti implicat direct, dar este trista cand esti parte din ea.

    Florin

    RăspundețiȘtergere
  6. cred ca mai toti romanii se confrunta cu astfel de probleme... si totul parca se inrautateste inloc sa se remedieze. :(

    RăspundețiȘtergere
  7. > Ana - Sunt sigura ca toate mamicile se confrunta cu cel putin una din problemele enumerate. Dar ce facem?! Ne frustram si atat. Te pup.

    > Beatrice - Pare mai liniste la tine :). Esti, sa zicem, mai fericita desi cine stie ce mai e si fericirea asta de a sta la bloc intr-un oras?! O notiune ambigua oricum. Te pup.

    > Catalin - Mergem, mergem si la Alba. Venim in vizita. :)) Te pup.

    > Florin - Sa stii ca e ceva de genul "rasul - plansul", cum e cam toata tara asta de altfel.

    > G.Cojocaru - Ai dreptate ca lucrurile se tot inrautatesc. Devenim o tara suprapopulata, supraevaluata si, sa nu mai spun, suprapoluata. Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  8. Acestea sunt motivele care ne-au determinat sa ne mutam din Capitala in afara ei. Dar si aici avem un vecin care ii plac la nebunie manelele si week-end de week-end le asculta si nu in casa sau in curte ci in masina (cu toate ca ei stau in casa). Curentul pica din cand in cand pt cateva mineute, dar se poate rezolva usor cu un generator. In rest totul este superb, padure si lac in apropiere, aer curat. Il plimb pe bebe la orice ora din zi si din noapte cu caruciorul.

    RăspundețiȘtergere
  9. Oh.....credeam ca doar noi am ajuns sa uram Bucurestiul!! M-am saturat si eu de aglomeratia incredibila de aici, de distantele mici pe care le parcurgi uneori in 2-3 ore...de nepasarea oamenilor si ca tot ai adus vorba, nu te menajeaza nimeni si nu te ajuta cu nimic daca ai un bebe mic. Noi platim o gramada la banca pe un apartament mic la bloc...si acum imi pare atat de rau pentru ca daca mai asteptam, acum ne luam o casuta si un teren de toata frumusetea...undeva sa fie liniste si verde...

    RăspundețiȘtergere
  10. > Anonim - Nu e o idee de ignorat aceasta cu mutatul undeva intr-un sat de langa capitala. Merita sa ne gandim si sa analizam :).

    > Luminita - Sa fiu sincera nu prea mai cunosc oameni care sa zica "iubesc Bucurestiul". Toata lumea vrea sa "fuga" de aici. Apropo de credit la apartament vs. casuta la iarba verde cred ca mai e timp de o schimbare ;). Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  11. Si totusi an de an parca se aglomereaza din ce in ce mai tare, vin oamenii la studii, la lucru sau cine stie de ce..eu cred ca inca are lipici orasul asta pentru cine nu traieste aici.
    Si referitor la schimbare..deocamdata nu ne tin resursele, dar intr-o zi sper si eu...
    pupici

    RăspundețiȘtergere
  12. > Luminita - Iti tin pumnii pentru "schimbare". :) Sa ne dai vesti bune peste cativa ani. Pupici.

    RăspundețiȘtergere
  13. ha ha!!! cu ras isteric..ce m-am mai regasit in povestioara..de parca eu eram naratorul..dar de..sunt oamenii atat de stresati ca sa mai remarce ca deranjaza in jur..eu cel putin ma trezesc dimi, pe la ora 6, pentru ca vecinul de deasupra sparge nuci in balcon dupa care tot rascheteaza ceva..am ajuns, la fel ca tine, sa cred ca nu mai are nici glet pe pereti de la atat raschet..bebe cel putin e obisnuit cu zgomotul si doarme si asa; iar la verdeata eu nu am ce sa mai sper ..pe niciunde nici macar in parcuri..este plin de "kk" de animalute..noroc ca noi stam la mare si mai mergem pe plaja..dar acum ca a venit vremea urata e mai greu..si totusi cu speranta ca maine va fi mai liniste si mai multe piste pentru carucioare mamicilor va pup...Carmen

    RăspundețiȘtergere
  14. > Carmen - Speram ca in urma acestui articol macar o mamica sa ridice nivelul de optimism si sa zica: "la mine in bloc totul e frumos". Continui sa sper, si cred ca si voi la fel, intr-o lume mai buna si mai frumoasa pentru copiii nostri. Te pup.

    RăspundețiȘtergere