23 octombrie 2010

Disciplina

La ce va ganditi cand auziti cuvantul "disciplina"? La educarea unui copil prin cearta si bataie sau la actiunea de a-ti invata copilul intr-un mod civilizat? As fi curioasa sa aud ce raspundeti. Marea majoritate a parintilor considera ca disciplina are legatura cu bataia, care "e rupta din rai", dar este atat de departe adevaratul sens al cuvantului de intelegerea lor. Disciplina nu inseamna ca puiul tau trebuie sa faca drepti, ca in armata, in fata ta si sa nu iasa din cuvantul tau. Nu inseamna ca personalitatea lui trebuie anihilata pentru a se transforma in idealul tau. Disciplina este, de fapt, cea mai buna forma de invatare si formare a unei persoane de catre o alta care are experienta insa sensul cuvantului s-a "deteriorat" in timp si a capatat o cu totul alta conotatie, peiorativa as spune eu.
Invatarea si disciplina merg mana in mana avand ca scop dezvoltarea armonioasa a omului, din toate punctele de vedere. Procesul de disciplinare a unui copil inseamna: invatare din propria dorinta, ascultare voita, rabdare, persuasiune, autocontrol, deprinderea regulilor de conduita in familie / societate. Cum ar fi viata fara toate acestea?
Disciplinarea unui copil incepe inca din fasa prin programul de mese si somn, baita si joaca. In acest fel ii cream niste reflexe care vor sta la baza altor procese de invatare mai complexe. Ulterior, copilul va invata sa manance singur, sa se spele pe manute, sa salute, sa fie darnic, etc.
Disciplina ca proces de invatare se bazeaza pe:
- explicatii
- exemplul personal
- imitatie
- incercari (reusite sau esuate)
- repetitie
- stimulare prin recompensa
- sanctiune (dar nu prin bataie ci prin pedepsire sau privarea de o jucarie preferata pentru o perioada scurta de timp)
- experienta.
Disciplina le inglobeaza pe toate. Daca ti-ai pedepsit copilul nu inseamna ca l-ai disciplinat. Trebuie sa ii explici si anume de ce l-ai pedepsit si sa ii spui cum ar trebui sa faca data viitoare pentru a nu se mai repeta pedeapsa. Orice greseala se transforma intr-o lectie de viata din care puiul tau trage invataminte. Tu cum iti disciplinezi copilul?

10 comentarii:

  1. Eu sincer prefer termenul educatie pentru ca din gura unor persoane,nu stiu de ce ,dar disciplina suna exact a opusul a ceea ce inseamna.Desi,uneori probabil vom mai cadea in pacatul de a ne scapa o tonalitate doua mai sus,din prea multa oboseala,stres sau Dumnezeu mai stie ce.Ma gandesc ca oricat am incerca sa ne controlam in anumite momente ,e posibil sa nu reusim intotdeauna,iar apoi o sa plangem ca n-am fost in stare.Suntem oameni si e firesc sa nu fim perfecti.Va pupam si pe tine si pe strum-ul tau.Cat are?

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga mamica de "bb la bord",imi place ceea ce ai zis si e adevrat, noi incercam acum sa-i inoculam Dianei "arta" de a darui, de a imparte. Inainte era ceva mai darnica, acum sa nu pape alt copil pufuleti, mai bine i-ar da la porumbei, sa nu-i ia mingea si ce e gasit e al ei. Incercam cu cuvinte, cu faceri de bine si daruire la randul nostru. Speram sa reusim.
    In privinta disciplinei, parca inca e micuta, minimul il stie, nu mereu il aplica, si pedepse avem si noi de a o priva de un desen animat sau un cantecel...insa sunt pe perioade prea scurte ca sa-si dea seama ca e o pedeapsa. Si aici ar trebui sa mai creasca macar cateva luni ca sa inteleaga. Cel mai tare o doare nesatisfacerea mofturilor si ramane urland fara bagare in seama, apoi ii trece si zice "iarta-ma"

    RăspundețiȘtergere
  3. mai, eu nu educ, eu descopar cat bun simt are fi-mea si corectez unde e cazul. Dar descopar ca nu prea e cazul. Noi nu avem program de masa, de somn, de joaca. Ne descurcam si noi cum putem, dar ne e tare bine asa :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Cand aud de mofturi si rasfat la copii atat de mici mi se face parul maciuca.

    RăspundețiȘtergere
  5. > Beatrice - Asa este, cuvantul "disciplina" este gresit inteles de marea majoritate a parintilor insa, clar, el incorporeaza multe atribute: invatare, educatie, etc. Strumf-ul meu are 11 luni si jumatate :). Te pup cu drag.

    > Mariana - Fetita ta are niste parinti minunati :). Atata timp cat o invatati sa daruiasca, sa imparta, sa spuna "iarta-ma", sunteti pe cel mai frumos drum pe care poate fi indreptat un copil asa micut. Sa o tineti tot asa si sa ne mai povestiti cum evoluati. Te pup.

    > Zoozie - Imi place mult ce ai zis ca tu "nu educi ci descoperi" :). Sunt copii si copii insa. Tu esti un caz fericit ca te poti descurca fara un program fix iar fetita ta este extraordinara pentru ca nu trebuie sa ii impui reguli. Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  6. nu cred ca-mi e mie mai simplu decat altora. Doar ca, pentru a face ca mine e nevoie sa-ti calci propria personalitate in picioare (cam de cate ori o calca altii pe a copiilor lor) si multe prejudecati despre cresterea copilului. Nu cred ca e normal ca un ctopil sa vrea sa imparta cu altii cand vreau eu - iar la unu-doi ani chiar e o etapa din viata lor cand sunt mai egoisti si de-a dreptul nesociabil.
    e etapa de observatori pasivi, cand imprumuta modele vazute la alti copii. Trebuie lasati sa decida singuri cand aleg sa aplice ce-au deprins, sa negocieze cu alti copii, sa mai si piarda uneoei. Eu cred ca fetita de mai sus spune iarta-ma doar ca sa fie lasata in pace. Pare probabil cam dur insa. e primul lucru comentat de sotul meu cand a citit comentariul acela, iar in afirmatiile astea spontane am incredere pentru ca el a dost distress educat ai a folosit multe subterfugii din astea ca sa ramana intreg la minte.
    nu stiu cat ai frunzarit blogul meu. dar acolo sunt destule marturii ca nu e deloc usor.

    Ma bucur insa ca buni pare sa-mi calce pe urme, desi mai spune ca nu e de acord cu te miri ce.. cred ca mai revin de pe un pc cu niste linkuri interesante.

    RăspundețiȘtergere
  7. > Zoozie - Sunt de acord cu tine ca un parinte "sanatos" la cap isi da seama ca trebuie sa renunte la anumite lucruri si la anumite tabieturi, ca trebuie sa treaca pe ultimul plan si ca puiul lui primeaza in orice. Insa, repet, putini gandesc asa si mai putini se daruiesc cu totul copilului lor. In multe case primeaza orgoliile, cariera, hobby-urile, mentalitatea "stricata" a romanilor. Astept link-urile de care ziceai. Te pup cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  8. La noi disciplinarea se face cu dragoste multa,cu toleranta,de cele mai multe ori sub forma de joc.Stiu care pare paradoxal,dar avand un scorpion si o tauroaica,zodii de personalitati foarte puternice,a trebuit sa ne adaptam si sa devenim mai flexibili.Intr-un final,dispozitiile parintesti sunt duse la indeplinire,dar lasandu-i pe ei cu senzatia ca au facut ceea ce si-au dorit.Este o tehnica obositoare si foarte greu de aplicat,dar in ani multi de practica a devenit destul de accesibila pentru noi.Oricum,mereu am zis,meseria de parinte este cea mai complexa si cea mai grea,iar daca nu esti autodidact,ai toate sansele sa esuezi.
    Va pup si spor la disciplinat pruncul!

    RăspundețiȘtergere
  9. hmmm... stiu sigur ca nu imi voi lovi niciodata copilul, insa stiu ca vreau sa existe discipina in viata ei. Consider ca asa va putea avea parte de o dezvoltare sanatoasa si armonioasa. Sper sa reusesc sa gasesc "reteta". Acum, la cele 7 luni ale ei, am inceput (timid) disciplinarea. Deocamdata ne folosim de exempul personal si explicatii. Sunt sigura ca nu intelege multe, insa noi ii explicam de fiecare data! :D

    RăspundețiȘtergere
  10. > Oana Dumitriu - Pe aceasta cale de disciplina, prin dragoste si joaca, mergem si noi. Mi se pare cea mai potrivita forma de educare a unui copil in scopul de a deveni un adult sociabil, marinimos si descurcaret. Te pup cu mult drag.

    > G.Cojocaru - Sunteti tare micuti acum pentru "explicatii" si, mai ales, pentru disciplina dar cred ca vei fi surprinsa peste cateva luni ca eforturile tale de educare si invatare vor iesi la iveala cand te vei astepta mai putin. Eu cred ca ei inteleg mult mai multe decat avem noi impresia. Te pup cu drag.

    RăspundețiȘtergere