22 octombrie 2010

De ce ii este frica copilului tau?

Copiii nostri traiesc mult mai intens decat traim noi, tocmai prin lipsa experientei de viata. Imaginatia lor debordeaza si totul are proportii gargantuelice. O jucarie de plus astazi poate fi ceva dragut si pufos dar maine poate fi un monstru de cosmar in mintea lui. Copiii mici nu fac diferenta intre real si imaginar, traiesc emotii si spaime pe care nu si le pot explica, si cu atat mai putin noua.
Noi ca adulti putem sa ne amuzam si chiar sa credem ca sunt ridicoli uneori insa nu e bine sa ii discreditam, sa nu ii luam in seama, pentru ca in final este daunator pentru ei. Orice temere pe care o are este bine sa fie discutata si explicata pentru ca aceasta sa nu se transforme intr-o fobie (frica de a dormi singur, frica de intuneric, frica de nou, frica de insecte, etc.).
Copiilor le este frica de nenumarate lucruri: de apa, de lovituri, de animale, de fetele anumitor oameni, s.a. Cel mai important este sa ii linistim si sa le spunem cu mult calm ca el in orice clipa este ocrotit si in siguranta. Nu-i mari frica facand la randul tau un atac de panica daca el tipa. Nu pune la indoiala cuvantul lui si ce iti povesteste spunandu-ti ca sunt doar fantasmagorii. Ii vei pierde increderea si nu se va simti liber sa vina sa discute cu tine pe viitor.
Un parinte constiincios va stii sa isi "citeasca" copilul si sa il faca sa fie increzator. Niciodata nu il ameninta, in cazul in care nu face ce vrei, cu "babacloanta", "injectia", "vrajitoarea", etc. Il vei inspaimanta si mai tare pentru ca va avea cosmaruri, va urina in pat sau va avea un comportament pe care nu vei stii sa ti-l explici.

7 comentarii:

  1. Asa este si putine mame inteleg.De ex. povestindu-i unei mamici ca fetita mea nu prea mai vrea sa doarma la pranz(este de inteles ca fiid urat afara nu iesim si atunci nu avem somn)mi-a zis senina sa o sperii cu ceva.Cand i-am raspuns ca n-am cu ce ,a fost foarte mirata.Eu nu mi-am speriat copilul cu nimic ,deci nu stie ce este frica si ce m-a uimit ca merge prin casa pe intuneric fara probleme(mie imi e urat ).Sper sa ramanem fara frica.Pupici.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai foarte mare dreptate, sunt atat de usor de influentat/speriat, au o imaginatie atat de bogata incat, in momentul in care deja sunt speriati de ceva, este foarte greu sa-i mai convingi de contrariu. Este foarte important sa avem mare grija la tot ce ii inconjoara, sa-i facem sa aiba incredere in ei si, cel mai important, sa nu-i speriem cu nimic.

    RăspundețiȘtergere
  3. > Beatrice & Corina - Sunteti niste mamici "open minded" si imi place asta. Va pup cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte utila postarea ta, eu am luat de invat.
    Nu am speriat-o niciodata pe fetita mea, este inca micuta si nu mi-a trecut prin cap asa ceva. Dar este bine sa am in minte lucrurile astea.
    Multumesc, Ramona!

    RăspundețiȘtergere
  5. > Luminita - Cu multa placere si mult drag, Lumi. Sper sa pot veni mereu cu articole interesante din care toate sa avem de invatat. Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte frumos articol.
    ok la mine gata cu bebelushii...dar cel mic are deja 10 ani trecuti si pina acuma nui place sa doarma singur imi cere sa stau linga el macar pina adoarme.cei drept lam rasfatat cu asta ;)si de cind e mic e cam mamos (pupalar mama)ce drag mi cind vine simi zice mama dami o imbratisare,sau cind vine de la scoala imi zice ca ia fost dor de mine. As primi un sfat cu drag cum sal fac sa doarma singur.

    RăspundețiȘtergere
  7. > Cristina - Ai baietel mare :). Sa iti traiasca si sa fiti sanatosi. Ma gandesc ca nu este o problema daca stai cu el pana adoarme atata timp cat doarme singurel noaptea. Cred ca inca pana pe la 10-12 ani chiar si baieteii mai au "nevoie" de noi mamicile. Si mie mi-ar placea ca fiul meu sa fie mamos cand va creste. Sa imi spuna ca i-a fost dor de mine si sa ma imbratiseze. Mi se pare ceva tare frumos sa ne exprimam iubirea atat prin gesturi cat si prin cuvinte. Te pup cu drag.

    RăspundețiȘtergere