14 august 2010

Principii de viata


Acum cateva zile m-am regasit cu o cunostinta mai veche. Nu mai vorbisem de ceva vreme si am gasit-o tare trista. O stare de apatie o intuneca desi nu ii sta in caracter fiind, dimpotriva, radioasa si plina de energie mereu.
O intreb ce s-a intamplat si de ce se afla in starea aceasta. Incearca diplomata sa se sustraga de la inceperea unei discutii in acest sens insa ochii o tradeaza. I se umplu instant de lacrimi pe care cu greu le stapaneste. Ma impacientez si incerc sa o incurajez netrecandu-mi prin minte decat scenarii oribile ale unei posibile experiente care a facut-o sa fie asa.
Se decide ca nu mai poate retine suvoiul de lacrimi si impreuna cu ele curg si cuvintele. Are un pusti adolescent, incredibil de inteligent, frumos si ascultator care, datorita grupului de prieteni, a ajuns la psiholog.
Ma oripilez si nu-mi vine sa cred. Cum asa?! Incepe sa-mi povesteasca printre suspine si sfaturi cum l-a plimbat prin toata lumea. Cum l-a dus la cele mai mari muzee si centre de arta din Europa. Cum pustiul savura arii la opera din Viena de mic. Si cum a dorit ca impreuna cu cartile si enciclopediile sa consolideze o cultura generala vasta omuletului pentru a-i prinde bine in viata. Toate bune si frumoase si, mai ales, de admirat insa cum de a ajuns la psiholog intreb din nou si mai aprinsa in firul conversatiei. Raspunsul vine ca ecoul unei caramizi izbite in plin de un geam. Grupul lui de pseudoprieteni l-a exclus, l-a marginalizat si, pe deasupra, il si tachineaza de a ajuns baiatul sa planga din orice si sa fie introvertit. Nu-mi vine a crede ce aud. Explicatia continua cu faptul ca izolarea aceasta a venit pe fundalul bunei lui cresteri, educatiei primite si cunostintelor dobandite care il impiedica sa se lase angrenat in limbajul si actiunile modernei generatii din care face parte.
Psihologii l-au catalogat, in urma testelor facute, drept un mic geniu, mult peste IQ-ul normal mediei lui de varsta. Iar diagnosticul, daca se poate spune asa, a fost ca este un spirit desuet, nerecorespunzator vremii in care traieste. A fost crescut "ca la carte" insa in societatea in care traim astfel de copii sunt rari si se gasesc greu pentru a putea forma ei insisi grupurile lor din care sa nu ii izoleze nimeni, in care sa se regaseasca si sa se simta bine.
Recunosc, m-am cam speriat. Adica, ce sa facem acum? Sa nu incercam sa ne educam, instruim, plimbam, etc. copiii pentru ca marea majoritatea sunt inculti si prin incultura lor nu stiu sa aprecieze oamenii deosebiti. Sfatul a venit tot din partea cunostintei si a fost mai mult ca un regret nostalgic. "Lasati-va copiii sa se imprieteneasca de mici cu orice categorie sociala, cu orice grup si cu orice personaj mai mult sau mai putin indicat sa ii fie in preajma. Daca buna lui crestere de acasa este inradacinata bine va stii sa discearna binele de rau." Frumos spus, n-am ce zice insa nu pot sa nu ma intreb "si daca totusi binele pe care il alege este un rau pentru el?!".

4 comentarii:

  1. Cutremurator ce se intampla in zilele noastre. Si adevarat. Cum zic Sf. Parinti: chiar daca omul v alege raul si va fi pe un drum total gresit, intr-un final el se va trezi la realitate, daca si numai daca a primit in familie o educatie buna si solida. Noi suntem datori sa ii educam cat se poate de bine. Restul vine de la sine.

    RăspundețiȘtergere
  2. Tot ce putem face este sa speram ca viitoarele generatii vor fi unele mai bune, mai de calitate, mai responsabile. Speram sa ii fi educat pe copii destul de bine si sa ii fi invatat tot ce le trebuie pentru a-i feri de ce este rau.

    RăspundețiȘtergere
  3. si mie mi se pare trist.
    In timp, isi va gasi un grup de prieteni potriviti lui - poate nu era in anturajul corect.
    Ma gandesc ca un copil are nevoie de plimbat in muzee mari din toata lumea, Verdi acasa, lectii de pian, dar are nevoie si de tabere/cercuri/grupuri de arta/muzica/aeromodelism, functie de pasiuni. De acolo isi poate alege prietenii - cu care sa aiba pasiuni comune.

    RăspundețiȘtergere
  4. Este trist. L-au trimis chiar vara aceasta pe pusti intr-o tabara de tenis (pentru a avea activitati cat mai interesante, in functie de hobby-urile lui) si s-a intors spunand ca acolo era o fetita careia ii placea sa se taie cu lama. Mamica lui este disperata. Ar vrea sa il protejeze dar cum?!

    RăspundețiȘtergere